Banianul sau smochinul pagodelor

Arbori ciudaţi există pe toate paralelele şi meridianele globului. Unii atrag prin dimensiuni ori formă, alţii prin flori sau fructe.

Banianul sau smochinul pagodelor (Ficus bengalensis) atrage prin modul său deosebit de a creşte. Datorită ciudăţeniei sale, budiştii îl consideră arbore sfânt. Adeseori, îi pun seminţele la încolţit în pereţii sau în acoperişul de lemn al pagodelor. în acest suport puţin obişnuit ele germinează. Cum arborele este epifit (nefixat în pământ prin puternice rădăcini subterane) din ramuri se dezvoltă rapid rădăcini aeriene (adventive), care se fixează de sol ca nişte «proptele» sau «catalige».

Smochinul pagodelor

Pe măsură ce arborele creşte şi formează ramuri, din fiecare ramură pornesc în jos «proptelele»; ele susţin şi hrănesc coroana. Treptat, dintr-un singur trunchi apare o adevărată pădure, care poate acoperi o suprafaţă de 2—4 hectare. Poate fi comparat cu un templu verde, susţinut de sute de coloane.

Privind un astfel de arbore fixat de acoperişul unei pagode, ai impresia că, într-adevăr, banianul se naşte chiar din ea. De aici a apărut şi superstiţia că ar fi «sfânt». Uneori localnicii îşi construiesc sălaşele sub o astfel de «pădure» ciudată, suprafaţa unui sat fiind adeseori echivalentă cu cea acoperită de un banian.