Eşti aici

Cheile, de T. Arghezi

Versiune tiparSend by email
Voturi: 1248

Miţu si Baruţu au mai crescut şi încep să comploteze.
În ceasurile scurte dintre păruieli şi ghionti, daţi şi primiţi, înţelegându-şi interesele de generaţie mai bine, ei îşi dau seama că au datoria să se organizeze împotriva marilor adversari: măicuţa şi tătuţu, unchiul Sesis şi mătuşa Tătana. Libertăţile lor au văzut din experienţă că sunt limitate de reguli şi dogme. În ordinea morală nu e voie nimic, iar în ordinea materială totul e încuiat. Afurisiţii şi tartorii au dus perversiunea până la rafinamentul dulapurilor cu broască, blocate cu o fărâmă de metal trecută pe o verigă. Cu toate că, nemişcate şi blânde la locul lor, s-ar lăsa de bunăvoie cotrobăite, dulapurile sunt ca şi cum nici n-ar fi acolo unde se găsesc, căci stau în buzunarele asupritorilor, unele la măicuţa, altele la tătuţu.

De la bucătărie până la dormitoare, numai dulapuri de toată mărimea şi înălţimea. Nu e odaie fără un dulap cel puţin. Te întrebi de ce mai e nevoie de dulapuri dacă sunt odăi, şi ce rost mai au odăile dacă mai ai şi dulapuri, chei la odăi şi chei la dulapuri. E absurd. Şi mania cheilor cu broască merge şi mai departe. Chiar în dulapurile încuiate, dacă umbli la ele, dai de saltare încuiate, şi în saltare, de cutii încuiate. Nemaipomenit!     

Odată, Baruţu a găsit uşa unui dulap crăpată şi a strigat numaidecât pe Miţu. Descoperiseră, în sfârşit, drumul la tainele mari, şi au intrat amândoi în dulapul cu haine. Decepţia le-a fost serioasă, trezindu-se amândoi între pantaloni atârnaţi de cârlige şi fuste şi dând şi de alte rafturi încuiate. Dulapul mai avea şi patru uşi, iar la mijloc o grămadă de poliţe, până sus. Ce rău e să fii
mic, şi mai ales ce nedreptate! Tot ăia sunt de vină că eşti mic: puteau să te facă mare dintr-o dată, să nu aştepţi să creşti cât le-o place lor, douăzeci de ani. E o înţelegere secretă între părinţii din toată lumea. Ei se prefac că se gâlcevesc unii cu alţii pentru tot felul de pretexte, dar în fond sunt de perfect acord: copiii trebuie să fie mici şi să stea mici o viaţă întreagă. N-ar vrea şi Baruţu să aibă mustăţi? De ce n-are mustăţi? N-ar vrea şi Miţu să puie fustele mamei? De ce nu poate? Fiindcă e ţinută mică într-adins, să nu poată să se gătească.

Au dus la dulap scaune, s-au suit pe ele şi au dat de cutii încuiate. De cine le încuie ăia, dacă nu de ei ? Situaţia asta trebuie să se sfârşească. E de netolerat. Te pupă toată ziua cu ipocrizie şi ascund de tine tot. Vreau sinceritate şi lucru pe faţă, ori totul, ori nimic.

Un zgomot de explozie a venit de sus şi un vaiet cu ţipete a izbucnit.
—Unde sunt copiii? a întrebat tătuţu.
—Adineaori erau pe aci, nu ştiu unde s-au băgat, a răspuns măicuţa, înspăimântată.
Au dat fuga din două părţf pe scări, şi un spectacol dramatic s-a desfăşurat dinaintea lor, în dormitor. Dulapul cel mare, cu patru dulapuri, era răsturnat peste Miţu si Baruţu, şi a trebuit o jumătate de ceas ca să poată fi scoşi de subt dărâmături, din haine, din rufărie şi ciorapi. Le căzuseră în spinare, ca o avalanşă de lucruri îndrăcite, dulapul, şi toate cutiile de lemn şi carton s-au prăbuşit, lovindu-i fiecare cu un colţ undeva. O umbrelă îl nimerise ca un cioc de barză pe Baruţu în ceafă şi făcătorul de rele zbiera afirmând că l-a „omolât".
A fost prima revoluţie adevărată din familie, şi răniţii trataţi la infirmeria gospodăriei cu fricţiuni şi oblojeli, s-au dezumflat abia după patru zile, cât a durat şi aşezarea lucrurilor la loc. Numai ridicarea dulapului în picioare a ţinut o jumătate de zi, demontat cu şurubelniţa şi montat bucată cu bucată.

Modest şi linguşitor, Baruţu s-a aşteptat şi la o bătaie pe nădragi, dar măicuţa 1-a cruţat, mulţumită că dulapul 1-a prins înăuntru şi nu 1-a strivit.
—Nu mă baţi, mămico? a întrebat Baruţu.
—Îmi pare bine că e cel puţin conştient şi logic, a zis tătuţu, ca un înfumurat.
În împrejurările cele mai grele el spune vorbe umflate, tot ca să-şi ascundă gândul de ei.
—Las' că te-a bătut el, Dumnezeu, a răspuns măicuţa.
Va să zică, şi Dumnezeu are o înţelegere cu ei... Nu mai e în viaţa asta nici o libertate. Când nu te vede că te strecori binişor pe scară tătuţu, se ţine după tine Dumnezeu. Nu mai poţi nici să sufli de atâta camarilă. Ce-i atunci Baruţu? Jucărie şi bătaie de joc?

Procesul s-a judecat după ce au fost scoase pansamentele. La picior, Baruţu a rămas cu o zgârietură adâncă. Buricul unui deget i-a rămas muşcat de O casetă, în care şi-1 vârâse ca să ridice capacul. Fusese scos de subt boarfe cu degetul prins în deschizătura de metal. Flagrantul delict era evident: voia să forţeze capacul, dar nu 1-a ajutat Dumnezeu, care ţine cu părinţii. Cum vrei să mai aibă o părere bună copiii despre el, când face poliţie pentru ăia?

La proces au fost citaţi şi Colonelul şi Tătana, şi n-au lipsit din Curtea cu
Juraţi nici pisicile, admise în calitate de apărători, întrucât ele, căţeii şi găinile
sunt în solidaritate cu ei. Din motive însă speciale, în legătură cu intendenţa,
găinile, raţele şi gâştele, cu toate că acuzaţii cereau o largă publicitate a
dezbaterilor, n-au figurat în instanţă. Cocoşul Ioniţă s-a mărginit să ia
informaţii pe la fereastră, înălţându-şi un ochi până la geam şi comunicând
poporului, din când în când, impresiile diformate, din şedinţă. Colonelul s-a
prezentat în uniformă şi cu decoraţiile pe piept. Văzându-1 că şi-a pus şi pe
„Mihai Viteazul" Baruţu şi-a dat seama că se va petrece un lucru grav şi a
sfeclit-o. Mai ales că unchiul Sesis, indiferent de zâmbetul lui, nici nu 1-a băgat
în seamă.    
—Nu te mai uita aşa la mine, i-a atras atenţia tătuţu. E prea târziu. Te-am dat la Curtea Marţială şi vei fi judecat după Codul Justiţiei Militare.
S-a isprăvit, nu mai era nicio scăpare. O să-l mănânce ocna.

Pentru solemnitatea justiţiei, acuzaţii au fost ţinuţi în coridorul de la baie. Intrând în sala de şedinţă, colonelul a tuşit pentru pregătire, şi sabia lui s-a lovit de pardoseală, de gresie, ca de o lespede grea de eşafod. „E gata?" a zis, şi a sunat din clopoţelul cu care altădată era chemată la sufragerie Cati. „E gata!" i s-a răspuns. Aprodul care striga pe împricinaţi era soldatul de ordonanţă al domnului colonel. O să vadă şi el, Baruţu, acum, ce-i un colonel. Nu mai e Sesis în civil, care îl răsfăţa pe genunchi şi pe care îl trăgea de cioc, cu o lipsă de respect tolerată binevoitor. O tresă groasă şi trei subţiri: patru trese de aur. Şi epoleţi. De sabie, nu mai vorbim. Se trage afară lungă, lungă de tot, şi taie. Cu sabia asta domnul colonel a ucis la Mărăşeşti o mie, mi se pare, de turci.
Soldatul a strigat pe întâiul acuzat. Vrea să vie şi Miţu. Nu se poate. Fiecare când e chemat. Acuzatul e adus de soldat, cu ochii-n pământ. Nu s-a ştiut când venise şi părintele. Aştepta şi el pe scaun la masa juriului. Toate autorităţile erau adunate. Vorbeşte colonelul, cu condeiul în mână, fiindcă se fac şi acte.
—Ia mâinile de la spate, stai drept şi răspunde.
Baruţu nu putea să stea drept şi să-şi ia mâinile de la spate. Ţinea într-o mână bilele şi în cealaltă un corn.
—Cum te cheamă? a întrebat domnul colonel preşedinte. Baruţu s-a speriat. Unchiul Sesis a uitat cum îl cheamă.
—Baruţu! răspunde tărăgănat Baruţu.
—Ce nume e ăsta?... Ăsta nu e nume de judecată... Spune cum te cheamă legal!
Baruţu s-a uitat la tătuţu, dar tătuţu nu se mai uita la el. Trage cu coada ochiului la măicuţa, dar nici măicuţa nu se mai uită la el. Întoarce ochii la Tătana, dar nici Tătana nu se mai uită la el. Are de-a face numai cu Sesis, dar nici el nu mai e Sesis, e domnul colonel şi domnul preşedinte.
—Te-am întrebat cum te cheamă şi nu mi-ai răspuns. Răspunde.        
—Nu ştiu, răspunde Baruţu, şi o lacrimă îi umple fiecare ochi, în faţa marii singurătăţi în care se simte deodată izolat.
—Câţi ani ai? Mai întreabă preşedintele.
Se gândeşte, descurajat. Nici asta nu ştie. Dar îşi aduce aminte ce a răspuns odată argatul Petre la aceeaşi întrebare când a fost angajat.
—Sunt bătrân, răspunse Baruţu.

Neaşteptatul răspuns a tulburat într-atât auditoriul, încât, la un semnal al domnului colonel, acuzatul a fost repede scos afară şi dus la baie, ca să aibă vreme juriul să râdă.
—Cum ieşim din încurcătură? a zis Sesis. Ne trebuie imaginaţie.
Dus la baie, Baruţu a plâns lângă Miţu, care a plâns şi ea văzându-l că plânge.    
—Ce ţi-a făcut, mânca-te-ar mama? 1-a întrebat Miţu.
—Sesis nici nu mai ştie cum mă cheamă, a gemut Baruţu, simţind că trăieşte o împrejurare care îi da dreptul să fie disperat.
—Ai spus că m-am agăţat şi eu de dulap? l-a întrebat Miţu.
—N-am spus nimic...
—Ai spus că am căutat cerceii mamii?
Baruţu tăgăduieşte, făcând cu limba în cerul gurii un zgomot cum suge purcelul.
Apare soldatul.
—Sunteţi chemaţi amândoi, zise soldatul. Baruţu face loc soru-sii să treacă.
—Intră tu întâi, zise Miţu.
—Ba intră tu întâi, zice Baruţu. Eu am mai intrat o dată întâi. Ciorovăiala la uşa şedinţei face pe Sesis să o deschidă.
—Iar v-aţi luat; la ceartă? întreabă colonelul, care îşi scosese sabia şi chipiul. Abia ne judecăm de dulap...
Fiecare din copii începe o explicaţie şi nu se poate pricepe nimic.
—Staţi jos! zice unchiul Sesis.
Baruţu dă fuga la măicuţa şi Miţu la tătuţu. Solemnitatea a degenerat. Nu mai e nici masa în mijlocul odăii, nici juriul încremenit pe scaune. Ii vine lui Baruţu inima la loc.
 
—Uite ce ne-am hotărât, zice unchiul Sesis. Nu vă mai judecăm, nu vă mai pedepsim! (Copiii sar la el să-1 pupe.) Vă dăm vouă cheile de la toate dulapurile. (Entuziasm.) Să le ţineţi voi, la voi... Când o trebui ceva din vreun dulap, umblaţi voi şi scoateţi voi tot ce trebuie.
Atunci, verigă după verigă şi snop după snop, de prin buznare, de la cingători şi de prin cuie, cheile le-au fost puse grămadă pe masă şi date în primire: cheile din toată casa, cheile din toată curtea, de la piviniţă, de la magazii, de la coteţe, de la murături şi de la bijuterii, de la lemne şi de la haine, de la cămară şi de la rufărie, de la cărbuni şi de la dulapurile cu cărţi.
—De azi încolo, veţi avea voi doi grijă de toate şi tătuţu şi măicuţa or să stea şi or să se joace. Voi faceţi ceaiul, mâncarea, voi puneţi untul pe pâine, voi o să lucraţi şi o să aduceţi parale. Tătuţu şi măicuţa au demisionat, şi chiar acum se duc în curte să se dea în leagăn. Voi să pregătiţi masa, că mâncăm la voi.

Gândindu-se mai bine, Miţu şi Baruţu ar fi preferat să fie judecaţi şi condamnaţi. Erau vreo sută de chei dinaintea lor şi le examinau: unele găurite, altele cu bold. Semănau unele cu altele, dar o strâmbătura deosebea cheie de cheie.
—Azi facem tot noi masa, zise măicuţa. Voi, luaţi cheile şi duceţi-vă la dulapuri. Vedeţi ce-i în fiecare dulap, ca să ştiţi, şi pe urmă le ţineţi la voi. Ia tu patru verigi şi tu patru verigi.

Cam codindu-se, dar totuşi bucuroşi, copiii au încercat la toate dulapurile, şi nici unul nu s-a deschis. Au luat cheile la rând şi de-a-ndaratele, o verigă după altă verigă, au apăsat în uşi cu genunchiul, au scos limba, ca să meargă cheile mai bine; degeaba. Au fost chemaţi la supă:
—La masă, copii!
Câte o verigă cu chei, una după alta, a fost adusă la măicuţa pe masă, opt verigi pline cu chei mai lungi şi mai scurte.
—Uită-le! a zis Miţu.
—Ţi le dau îndărăt, a zis Baruţu. Nu se potriveşte nicăieri nici una.

Cuvinte cheie: 

Comentarii

Anonim
Joi, 11/19/2009 - 15:44
Voturi: 293
Mitu si Barutu au mai crescut.Si incep sa completeze.In ceasurile scurte dintre paruieli si ghionti dati si primiti intelegandusi interesele si generatie mai bine ei isi dau seama ca au datoria sa se organizeze.
Anonim
Lun, 01/11/2010 - 15:34
Voturi: 294
foarte frumos
Anonim
Lun, 02/01/2010 - 12:13
Voturi: 219
e foarte frumos.daca doamna profeoara nu ne dadea de facut despre o poveste citita eu faceam despre una care o luam de pe net dar mai bn ca am c itit-o ca e foarte,foarte frumoasa!
Anonim
Mie, 07/28/2010 - 12:30
Voturi: 224
mie numi place povestea
Anonim
Mar, 10/04/2011 - 18:23
Voturi: 204
e o poveste foarte frumoasa am citit-o pt prima oara acum muut timp...cre dca in calasa a II-a :))
Anonim
Mie, 08/08/2012 - 21:15
Voturi: 154
Stimate Andrei, inainte de a spune ca nu-ti place Arghezi, invata un pic de gramatica, ''nu-mi place'' se scrie cu liniuta, desteptule!!!
Dum, 10/14/2012 - 15:58
Voturi: 147
Nu e super povestea! E DURA!nu are sens!
Anonim
Joi, 09/23/2010 - 21:05
Voturi: 209
lung si ciudat
Anonim
Mie, 09/29/2010 - 22:02
Voturi: 217
este foarte ciudat
Anonim
Mar, 10/05/2010 - 15:22
Voturi: 202
cam ciudata povestea,dar merge
Anonim
Sâm, 09/17/2011 - 15:36
Voturi: 405
frumoasa dar lunga
Anonim
Lun, 10/17/2011 - 16:32
Voturi: 196
frumoasa poveste
Anonim
Dum, 11/27/2011 - 11:27
Voturi: 170
dragutza; pacat ca celelalte nu sunt la fel de frumoase
Anonim
Mie, 11/30/2011 - 19:00
Voturi: 163
E foarte frumoasa si amuzanta
Anonim
Vin, 01/13/2012 - 17:26
Voturi: 173
aceste povesti sunt chiar intregi?sau pe jumatate? oricum mi a placut
Anonim
Sâm, 02/18/2012 - 19:12
Voturi: 149
asta nu este nici pe departe povestea intreaga eu am citit aceasta poveste car eavea 10 pagini de caiet normal (nu studentesc ,mic din acela pe care scriu copii de a1-a,a2-a,a3-a...ma rog)aceasta povestire de pe pagina nu are decat (cu siguranta)4 pagini de caiet normal.
Anonim
Mar, 02/28/2012 - 19:28
Voturi: 176
foarte lunga
Anonim
Joi, 05/17/2012 - 18:43
Voturi: 157
lungaaaaaaaaaaaaa
Anonim
Vin, 08/24/2012 - 15:00
Voturi: 133
super tare povestea :))
Anonim
Vin, 08/31/2012 - 11:59
Voturi: 150
Frumos:)
Sâm, 10/06/2012 - 12:12
Voturi: 138
imi place trebuie sa iau fracmente
Anonim
Dum, 10/21/2012 - 16:48
Voturi: 152
este foarte amuzanta si educativa
Anonim
Vin, 11/09/2012 - 13:02
Voturi: 118
Oare e adevarata POVESTEA?
Anonim
Lun, 11/19/2012 - 15:51
Voturi: 143
e lunga a citito servitorul meu
Anonim
Sâm, 11/24/2012 - 13:34
Voturi: 138
nu mia placut deloc plicti
Anonim
Dum, 11/25/2012 - 16:59
Voturi: 143
Eu acum am citit aceasta poveste prima oara si pot spune ca mia placut foarte mult si nu e chiar asa de lunga cum spun altii.
Anonim
Lun, 11/26/2012 - 15:15
Voturi: 152
Mi-a plăcut dar,îmi mai plac povestile scrise de Ion Creangă.
Lun, 12/02/2013 - 16:52
Voturi: 50
Am citit povestea. E foarte frumoasa.
Anonim
Mar, 09/09/2014 - 11:57
Voturi: 15
cam nasol
Anonim
Mie, 10/06/2010 - 20:56
Voturi: 211
foarte,foarte extraordinar de frumos
Anonim
Dum, 11/14/2010 - 14:03
Voturi: 202
bbhhbhnn
Anonim
Dum, 11/14/2010 - 14:04
Voturi: 198
k,m;;;;;mmmmnnnnnnbbb
Anonim
Vin, 11/19/2010 - 14:44
Voturi: 206
cum se scoate la imprimanta
Anonim
Mie, 11/24/2010 - 16:36
Voturi: 207
mie mia placut cand Mitu si Barutu au incercat toate cheile
Anonim
Mie, 11/24/2010 - 16:38
Voturi: 209
mie imi place povestea.
Anonim
Vin, 11/26/2010 - 14:51
Voturi: 272
Mie nu mi-a placut povestea, in plus mai iau si note mici. Acuma mai sunt si certatat! E greu!
Anonim
Vin, 11/26/2010 - 14:53
Voturi: 215
Nu mi place povestea
Anonim
Lun, 11/29/2010 - 16:28
Voturi: 201
mie mi-a placut povestea.a fost frumoasa si interesanta.
Anonim
Mar, 12/07/2010 - 14:40
Voturi: 200
cine stie......poate ca da poate ca nu
Anonim
Joi, 12/09/2010 - 20:41
Voturi: 296
A fost foarte frumos!! Chiar am fost la casa Arghezi si am facut poze cu Mitzura care vineri,10 decembrie 2010 implineste 86 de ani!! E foarte batrana!!
Anonim
Mie, 12/15/2010 - 20:24
Voturi: 270
a fost foarte frumoasasi urata
Anonim
Joi, 01/13/2011 - 18:45
Voturi: 205
imi plac foarte mult povestile lui Arghezi sper sa ajung ca el candva!!
Anonim
Vin, 01/21/2011 - 17:56
Voturi: 214
ciudat!Dar interesant!
Anonim
Lun, 02/14/2011 - 21:12
Voturi: 198
MI-A PLACUT TARE MULT POVESTEA!!!!!!
Anonim
Lun, 02/14/2011 - 21:13
Voturi: 196
MIA PLACUT MULT
Anonim
Joi, 03/17/2011 - 17:02
Voturi: 206
povestea este foarte frumoasa mia placut chiar am povestito la scoala
Anonim
Joi, 03/17/2011 - 17:05
Voturi: 210
a fost frumoasa mie mia placut foarte mult.Arghezi are povesti foarte frumoasa
Anonim
Mie, 05/18/2011 - 20:22
Voturi: 202
A fost foarte frumos :*!!!!
Anonim
Mie, 05/18/2011 - 20:29
Voturi: 339
e foarte frumos si cam amuzant

Adaugă comentariu nou

Designed by: criserb.com