Doua butoaie, de T. Arghezi

Două butoaie merg la vale.
Unul e plin şi merge-agale.
Altul e gol şi fuge-n goana mare
Şi hărmălaia doagelor e-n stare,
Stârnind în valuri praful din şosea,
Să bage lumea în belea.

Daţi-vă-n lături, oameni buni, că vine,
Ca o furtună, nu ştiu cine!
Dar larma nu e de folos,
Butoiul gol e mult mai tacticos.

Aşa şi omul cel lăudaros,
Pe dinăuntru-i găunos,
Pe când acela care tace
E ca butoiul plin şi cu capace.
Unuia-i umblă gura fel de fel.
Celălalt, vorbeşte fapta pentru el.
Stârnind în valuri praful din şosea,
Să bage lumea în belea.

Daţi-vă-n lături, oameni buni, că vine,
Ca o furtună, nu ştiu cine!
Dar larma nu e de folos,
Butoiul gol e mult mai tacticos.

Aşa şi omul cel lăudaros,
Pe dinăuntru-i găunos,
Pe când acela care tace
E ca butoiul plin şi cu capace.
Unuia-i umblă gura fel de fel.
Celălalt, vorbeşte fapta pentru el.