Joc de creion

Brotăcelul, la fântână
L-ai avea la îndemână,
Ca să-1 prinzi (pe brotăcel)
Să te joci niţel cu el.

Însă nici nu poţi să-1 vezi,
Verde, dintre frunze verzi,
Căci cu ele seamănă
Ca o frunză geamănă.
 
A, că-i mic şi e frumos
Şi n-ar prea umbla pe jos,
Că-şi mânjeşte - şi nu vrea
Pielea lui de catifea.

Stă în pom pitit, pe când
Mie mi-a venit un gând
Printre mugurii crescuţi,
Să-1 mângâi şi să-1 săruţi.
 
Dar ai vrea să ştii acurm,
Ce să fac, pe frig şi-n drum,
Când se scutură copacii,
Brotăcelul şi brotacii.

Căci, pe viscol, fără foc,
Nici căciulă, nici cojoc,
Pot să degere, săracii
Brotăcelul şi brotacii.

N-avea grijă. Nu le pasă.
Şi-au gătit la cald o casă,
În pământ pe sub tulpini,
În adânc şi-n rădăcini.
Şi-acolo, pe vreme rea,
Dorm întinşi pe-o canapea.