O zi intunecata

Data: 16 Sep 2009
Autor: Elia David



A fost o dată o ploaie care s-a întâlnit pe stradă cu un copil.
Văzându-l cât de vesel şi de nepăsător trece pe lângă ea, ploaia a zis:

- Astăzi o să fac să fii foarte trist.

- Nu poţi! a răspuns copilul, sigur pe el, dar mai ales pe bucuria lui.

- Ba da, pot. Şi o să stai numai în casă, cu draperiile trase, ca să nu îmi mai râzi în nas…

- Şi cum o să reuşeşti asta?

- O să fac să fie totul atât de cenuşiu pentru tine, încât aproape o să te îmbolnăveşti de tristeţe.

- Să crezi tu, ploaio! Pe mine lumea mă ştie că sunt senin şi îmi plac toate culorile…

- Da? Îţi plac toate culorile? Poate în blocul de desen, zise ploaia… şi-şi chemă cu un şuierat norii cei negri, care o slujeau fără să cârtească.

Băiatul era mut de uimire…

- Ce frumos! Cum ai făcut? Vreau şi eu…

Ploaia se simţi măgulită şi parcă i se mai înmuie niţel inima.

- Să-ţi explic?

- Cum, nu?

Şi începu ea atunci să-şi povestească pe îndelete, pic cu pic, sub umbrela pe care vântul o ţinea dreaptă, toate secretele... Şi chiar şi peripeţiile…

Şi unde era de râs, râdeau amândoi…

Iar unde era de plâns, copilul putea să verse liniştit câte o lacrimă, fiindcă oricum nu prea se mai observa…

---