Eşti aici

Furtuna - de George Toparceanu

Versiune tiparSend by email
Voturi: 95

Nimeni n-a rămas în stradă.
Norii negri vin grămadă.
Zboară frunzele uscate
În văzduh împrăştiate
Şi salcâmii stau să cadă:
Bate vântul, bate…

A ieşit de la răscruce
O femeie care duce
Un copil de mână… Sună
Porţi izbite de furtună
Şi femeia face cruce:
Fulgeră şi tună.

Dar a norilor năframă
Se sfâşie… Biata mamă,
Cu puterile scăzute,
Vrea copilul să-şi ajute
Şi cu glas pierdut îl cheamă:
- Hai cu mama, iute!

L-a luat acum în braţe.
Ploaia o izbeşte-n faţă.
Bolta parcă-i spartă-n două…
Cu mânuţele-amândouă
El de gâtul ei s-agaţă:
- Plouă, mamă, plouă!

Cuvinte cheie: 

Comentarii

Anonim
Lun, 11/23/2009 - 23:45
Voturi: 128
Cand eram mica bunica imi spunea o poezie care ma facea sa plang (ce copil) imi amintesc ca era vorba de o femeie cu un copil de mana sau in brate ajunsesera la rascruce de aici nu mai stiam iti multumesc mult cine ai postat imi era atat de dor de poezia asta iti multumesc

Adaugă comentariu nou

Designed by: criserb.com