Eşti aici

Ion Creanga - La scaldat

Versiune tiparSend by email
Voturi: 1655

Într-o zi, pe-aproape de Sânt-Ilie, se îngrămădise, ca mai totdeauna, o mulţime de trebi pe capul mamei: nişte sumani să-i scoată din stative; alţii să-i nividească şi să înceapă a-i ţese din nou; un teanc de sumane croite, nalt până-n grindă, aştepta cusutul; pieptănuşii în laiţă n-avea cine-i ţinea de coadă; roata şedea în mijlocul casei, şi canură toarsă nu era pentru bătătură! Ş-apoi, vorba ceea: Nu şedea, că-ţi şede norocul; ţevi de făcut la sucală; copil de ţâţă în albie, pe lângă alţii vro cinci-şase, care aşteptau să le faci demâncare. Treabă era acolo, nu încurcală; şi încă se cerea degrabă, căci venea cu fuga iarmarocul de Fălticeni, care acela este ce este. Şi mă scoală mama atunci mai dimineaţă decât alte dăţi şi-mi zice cu toată inima:

— Nică, dragul mamei! vezi că tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăsul cela pe jos; şi eu asemene nu-mi văd capul de trebi; tu mai lasă drumurile şi stai lângă mămuca, de-i fă ţevi şi leagănă copilul; c-apoi şi eu ţi-oi lua de la Fălticeni o pălăriuţă cu tăsma ş-o curăluşă de cele cu chimeri, ştii colč, ca pentru tine!

— Bine, mamă! dar, în gândul meu, numai eu ştiam. Toate ca toatele, dar la cusut şi sărăduit sumane şi mai ales la roată, mă întreceam cu fetele cele mari din tors; şi din astă pricină, răutăcioasa de Măriuca Săvucului, care, drept să vă spun, nu-mi era urâtă, făcea adeseori în ciuda mea şi-mi bătea din pumni, poreclindu-mă Ion Torcălău, cum îi zicea unui ţigan din Vânători. Însă pentru asta tot îmi era dragă, şi torceam împreună cu dânsa, la umbra nucului lor, câte-o movilă de drugi de canură, de mă săruta mama, când i le arătam seara acasă. Aşa ne duceam băieţii şi fetele unii la alţii cu lucrul, ca să ne luăm de urât, ceea ce la ţară se cheamă şezătoare şi se face mai mult noaptea, lucrând fiecare al său; cum torceam eu, de-a mai mare dragul pe întrecute cu Măriuca, şi cum sfârâia fusul roţii, aşa-mi sfârâia inima-n mine de dragostea Măriucăi! Martor îmi este Dumnezeu! Şi-mi aduc aminte că odată, noaptea, la o clacă de dezghiocat păpuşoi, i-am scos Măriucăi un şoarec din sân, care era s-o bage în boale pe biata copilă, de n-aş fi fost eu acolo. D-apoi vara, în zilele de sărbătoare, cu fetele pe câmpie, pe colnice şi mai ales prin luncile şi dumbrăvile cele pline de mândreţe, după cules răchiţică de făcut gălbenele, sovârv de umplut flori, dumbravnic şi sulcină de pus printre straie, cine umbla? Povestea cântecului:

Fă-mă, Doamne, val de tei
Şi m-aruncă-ntre femei!

Şi, scurtă vorbă, unde erau trei, eu eram al patrulea. Dar când auzeam de legănat copilul, nu ştiu cum îmi venea; căci tocmai pe mine căzuse păcatul să fiu mai mare între fraţi. Însă ce era să faci când te roagă mama? Dar în ziua aceea, în care mă rugase ea, era un senin pe cer şi aşa de frumos şi de cald afară, că-ţi venea să te scalzi pe uscat, ca găinile. Văzând eu o vreme ca asta, am şparlit-o la baltă, cu gând rău asupra mamei, cât îmi era de mamă şi de necăjită. Adevăr spun, căci Dumnezeu e deasupra! De la o vreme, mama, crezând că-s prin livadă undeva, iese afară şi începe a striga, de da duhul dintr-însa: Ioane! Ioane! Ioane! Ioane! şi Ion, pace! Văzând ea că nu dau răspuns de nicăieri, lasă toate în pământ şi se ia după mine la baltă, unde ştia că mă duc; şi, când colo, mă vede tologit, cu pielea goală pe nisip, cât mi ţi-i gliganul; apoi, în picioare, ţiind la urechi câte-o lespejoară fierbinte de la soare, cu argint printr-însele,şi aci săream într-un picior, aci în celălalt, aci plecam capul în dreapta şi în stânga, spunând cuvintele:

Auraş, păcuraş,
Scoate apa din urechi,
Că ţi-oi da parale vechi;
Şi ţi-oi spăla cofele
Şi ţi-o bate dobele!

După aceea zvârleam pietrele, pe rând, în ştioalna unde mă scăldam: una pentru Dumnezeu şi una pentru dracul, făcând parte dreaptă la amândoi; apoi mai zvârleam câteva, de încuiam pe dracul în fundul ştioalnei, cu bulbuci la gură; ş-apoi, huştiuliuc! şi eu în ştioalnă, de-a cufundul, să prind pe dracul de un picior, căci aşa ne era obiceiul să facem la scăldat, de pe când Adam-Babadam. După asta, mă mai cufundam de trei ori în rând, pentru Tatăl, pentru Fiul şi Duhul Sfânt, şi înc-o dată pentru Amin. Apoi mă trăgeam încetişor pe-o coastă, la marginea bălţii, cât mi ţi-i moronul, şi mă uitam pe furiş cum se joacă apa cu picioruşele cele mândre ale unor fete ce ghileau pânza din susul meu. Mai frumos lucru nici că se mai poate, cred! Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mâinile subsuoară, cum e omul necăjit, de după un dâmb din prund, aproape de mine. Dar eu n-o vedeam pe dânsa, căci eram în treabă. În totului tot, a fi trecut la mijloc vro jumătate de ceas, cât a zăbovit mama acolo, mai vro trei-patru de când fugisem de-acasă, ş-ar fi trebuit să înceapă a mi se pune soarele drept inimă, după cum se zice, căci era trecut de amiază. Însă eu, în starea în care mă aflam, fiind cuprins de fericire, uitasem că mai trăiesc pe lume! În sfârşit, mama, cât era ea de tare de cap, de la o vreme pierde răbdarea şi vine tiptil, în vârful degetelor, pe la spatele mele, când mă uitam la fete, cum vă spun, îmi ia toate hainele frumuşel de pe mal şi mă lasă cu pielea goală în baltă, zicându-mi cu năduh:

— Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea, ş-apoi atunci vom avea altă vorbă! Şi se tot duce.Ei, ei! ce-i de făcut, Ioane? Fetele de la ghilit, care văzură asta, numa-şi dau ghiont una alteia şi chicoteau pe socoteala mea, de răsuna prundul. Iară eu intram în pământ de ruşine, şi cât pe ce să mă înec, de ciudă ce-mi era. Şi din dragostea cea mare de mai dinioarea, îmi venea acum să le strâng de gât, nu altăceva. Dar vorba ceea: Poţi opri vântul, apa şi gurile oamenilor? De-aceea le-am lăsat şi eu pe fete să râdă, până li s-a duce gura la ureche, şi pândind vreme pe când şed ele plecate şi dau pânza în apă la ghilit, fac ţuşti! din baltă ş-o iau la sănătoasa; şi aşa fugeam de tare pe prund, de săreau pietrele, pe care le stârneam cu picioarele, cât mine de sus. Şi fuga, şi fuga, fără să mă uit în urmă, până ce dau între hudiţi, pe drumul care ducea la noi acasă. Dar nu merg pe drum, de ruşine să nu întâlnesc vrun om, ci sar în grădina lui Costache şi merg tupiluş prin păpuşoi; apoi într-o hudiţă, din hudiţă în grădină la Trăsnea, şi iar prin păpuşoi; şi când aproape să ies din grădină, mă simţesc câinii lui Trăsnea, şi la mine, să mă rupă! Ce-i de făcut? Auzisem eu din oameni că, dacă vrei să nu te muşte câinii şi să te lase în pace, cum îi vezi că sar la tine, să te tupilezi jos la pământ şi să-i laşi să te latre cât le place, fără să te urneşti din loc; căci ei bat cât bat şi, de la o vreme, te părăsesc şi se duc. Şi adevărat este, căci aşa am scăpat şi eu de câinii lui Trăsnea, atunci când am dat peste păcat cu ei şi ei cu mine. Noroc din cer până-n pământ că nu m-a prins melianul şi haramninul de Trăsnea, care avea mare ciudă pe mine, de cănd mă zăpsise în grădina lui la furat mere domneşti şi pere sântilieşti, căci m-ar fi snopit în bătaie. Ş-apoi numai asta mi-ar mai fi trebuit acum, cât eram de pricopsit! În sfârşit, după ce m-au lăsat câinii lui Trăsnea în pace, cum v-am spus, am sărit în răspintenele unui drum; de acolo, în grădină la noi, şi atunci mi s-a părut că mă aflu în sânul lui Dumnezeu. Şi merg eu acum fără păsare prin păpuşoi, până în dreptul ogrăzii, şi mă uit printre gard şi văd pe mama cum se da în vânt după trebi, când în casă, când afară; şi-mi era mai mare mila de dânsa, dar şi de pântecele meu cel stocit de apă încă îmi era milă. Vorba ceea: Milămi e de tine, dar de mine mi se rupe inima de milă ce-mi este. Şinemaiputând suferi foamea, încep a mărnăi ugilit printre gard: Mămucăi, iacată-mă-s! Ş-odată şi sar în ogradă, mă înfăţişez dinaintea mamei, aşa chipos cum eram, îi apuc mâna cu sila, o sărut şi zic, scâncind: Mamă, bate-mă, ucide-mă, spânzură-mă, fă ce ştii cu mine; numai dă-mi ceva de mâncare, că mor de foame! Vorba ceea: Golătatea înconjură, iară foamea dă de-a dreptul. Ea, atunci, cum e mama cu bunătate, se uită galeş la mine şi zice oftând:

— Bine-ţi şede, coşcogeme coblizan, să umbli lela pe drumuri în halul acesta şi să mă laşi tocmai la vremea asta fără leac de ajutor! Hai de mănâncă, dar să ştii că mi te-ai lehămetit de la inimă; doar să te porţi de-acum tare bine, să mai fiu ceea ce-am fost pentru tine; dar nu ştiu, zău! Şi, scurtă vorbă, văzând că m-am pus rău cu mama, îi juruiesc eu că ce-am făcut n-oi mai face. Apoi umblu tot cu binişorul pe lângă dânsa şi nu ies din cuvântul ei afară nici cu fapta, nici cu vorba, căci: Vorba dulce mult aduce; la trebi-s hărnicuţ cât se poate: derdicam şi măturam prin casă ca o fată mare, de n-avea mama grijă când se ducea undeva. Şi-ntr-o zi o văz că mă sărută şi-mi zice cu blândeţe:

— Dumnezeu să te înzilească, Ionică, dragul mamei, şi să-ţi dea de toate darurile sale cele bogate dacă te-i purta cum văd că te porţi de-o bucată de vreme încoace! Atunci eu, pe loc am început a plânge, şi bucuria mea n-a fost proastă. Şi mai multă mustrare am simţit în cugetul meu decât oricând. Şi de m-ar fi bătut mama cu toate gardurile şi de m-ar fi izgonit de la casă ca pe un străin, tot n-aş fi rămas aşa de umilit în faţa ei, ca atunci când m-a luat cu binişorul! Şi să nu credeţi că nu mi-am ţinut cuvântul de joi până mai de-apoi, pentru că aşa am fost eu, răbdător şi statornic la vorbă în felul meu. Şi nu că mă laud, căci lauda-i faţă: prin somn nu ceream demâncare, dacă mă sculam, nu mai aşteptam să-mi dea alţii; şi când era de făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă. Ş-apoi mai aveam şi alte bunuri: când mă lua cineva cu răul, puţină treabă făcea cu mine; când mă lua cu binişorul, nici atâta; iar când mă lăsa din capul meu, făceam câte-o drăguţă de trebuşoară ca aceea, de nici sfânta Nastasia, izbăvitoarea de otravă, nu era în stare a o desface cu tot meşteşugul ei. Povestea ceea: Un nebun arunc-o piatră în baltă, şi zece cuminţi n-o pot scoate. În sfârşit, ce mai atâta vorbă pentru nimica toată? Ia, am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cu minte până la treizeci şi nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar şi sărac aşa ca în anul acesta, ca în anul trecut şi ca de când sunt, niciodată n-am fost!

Cuvinte cheie: 

Comentarii

Anonim
Joi, 05/08/2008 - 17:10
Voturi: 366
amuzant insa cam urat sa isi lase mama singura si fara sa o ajute,dar na,ca nu face nica ca sa nu se distreze
Anonim
Joi, 05/22/2008 - 16:47
Voturi: 289
sooooooooooooooer amuzant,dar lui Nica nu i-a fost mila de mama lui?????
Anonim
Mie, 05/28/2008 - 15:44
Voturi: 283
sooooooooooooooer amuzant,dar lui Nica nu i-a fost mila de mama lui?????
Anonim
Mie, 08/06/2008 - 10:22
Voturi: 260
e bun dar naspa
Anonim
Sâm, 09/13/2008 - 17:40
Voturi: 275
cand e cald nai cei face dar nici cand ti-e foame
Anonim
Sâm, 09/13/2008 - 17:44
Voturi: 270
cand tie foame nai cei face dar nici cand tie cald nam de ce sal acuz pe nica antrun fel deci na fost frumos din partea lui
Anonim
Joi, 10/16/2008 - 09:58
Voturi: 384
...:))) hai k ii tare . e urat din partea lui nik ,da oare noi am fost mai brji ,si noi faceam la fel:))) lasam mamele sg si nu le ajutam . Totzi am fost copii o data ...si mintea d copil asta e ..:)))))):)))=))
Anonim
Dum, 10/26/2008 - 02:42
Voturi: 240
nu bagati asa lung nu am timp sa-l citesc vati prins este frumos.
Anonim
Lun, 11/10/2008 - 02:49
Voturi: 265
super dar ieu nu mias lasa mama singura
Anonim
Dum, 12/11/2011 - 09:40
Voturi: 247
Sa stiti ca cel care a scris aceasta poveste e insusi Nica
Anonim
Dum, 04/14/2013 - 14:42
Voturi: 168
e prea LUUUUUUNGAAAAAA!!!!!!!!!!!:P:P
Anonim
Dum, 01/15/2012 - 11:43
Voturi: 443
imi place.foarte bine a facut mama lui Nica ca ia luat hainele........foarte frumoasa
Anonim
Dum, 12/16/2012 - 10:11
Voturi: 180
nica e tare:P BY Anonim
Anonim
Lun, 05/28/2012 - 18:36
Voturi: 233
este o poveste foarte amuzanta! imi place!
Anonim
Dum, 01/22/2012 - 15:27
Voturi: 252
Mia mia placut foarte mult povestea aceasta a fost amuzanta si frumoasa imi place sa citesc amintiri din copilarie!!!Super frumos
Anonim
Dum, 10/13/2013 - 20:12
Voturi: 84
povestea afost frumoasa dar e urat ce a facut nica deci sa nu faceti si voi asa vreo data ok paaaaaaaaaaaa?
Anonim
Dum, 01/15/2012 - 17:14
Voturi: 213
tare poveste mie imi place cand ion cranga ia spus mamei sale omoarama
Anonim
Lun, 02/17/2014 - 21:22
Voturi: 74
Interesant sia muzzant Nica bravoooo
Anonim
Mar, 11/08/2011 - 15:48
Voturi: 290
aceasta lectura este foarte frumoasa si plina de amuzament mai ales cant ii ia hainele mama lui dar nu prea trebuia sracul cred ca a avut ogrooooooaza de zgarieturi de la taratul prin porumb. ACEST SCRIITOR VA RAMANE MEREU IN INIMA MEA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Anonim
Sâm, 01/14/2012 - 20:12
Voturi: 220
amuziant...............
Lun, 11/21/2011 - 16:07
Voturi: 254
E frumos dar nu se face asta pentru ca e urat
Anonim
Dum, 01/12/2014 - 12:39
Voturi: 67
tare e povestea
Joi, 01/26/2012 - 17:28
Voturi: 258
cand e cald nu esi afara ,daca cand e ploaie tia venit sa esi afara!!
Anonim
Lun, 02/20/2012 - 19:01
Voturi: 242
IMI PLACE E TARE E SUPER MAI ALES CAND MAMA LUI II IA HAINELE
Anonim
Mie, 04/24/2013 - 12:58
Voturi: 185
imi place dar nu prea zice bine
Anonim
Dum, 12/16/2012 - 13:48
Voturi: 190
ioi pana o povestasc off :(9
Anonim
Dum, 03/04/2012 - 11:53
Voturi: 257
daca ion creanga vroia sa nu scrie aceasta intamplare din ceea ce ziceti voi nu scria fiindca avea destula minte ca asa ceva nu se face insa daca nu faci ceva cat decat mai obraznic nu o sa stii ca ai fost copil nu poti sa fii adult de la 5 ani la minte ma refer toate trebuie facute la timpul lor
Anonim
Joi, 10/18/2012 - 19:09
Voturi: 194
tare este frumoasa povestea
Anonim
Dum, 03/25/2012 - 23:35
Voturi: 234
Foarte interesante istorioare, sunt sigură că marea majoritate din noi am avut ăntămplări interesante dar nu fiecare le poate pune pe foaie așa ca să le citească oricarere și să eie ceva învățăminte di ele.... Ăi totuși am avut mare noroc că am avut un bădiță ION care a avut grijă de nepo ii săi...
Anonim
Mie, 04/18/2012 - 13:44
Voturi: 226
amuzant dar nu-i frumos ce a facut ionel
Anonim
Mar, 04/17/2012 - 12:16
Voturi: 230
nu a fost frumos din partea lui nica.
Anonim
Mie, 10/26/2011 - 18:35
Voturi: 243
cum il cheama pe tatal lui Nica
Anonim
Vin, 01/27/2012 - 16:04
Voturi: 231
looooll toti acelasi comm :))
Anonim
Vin, 03/02/2012 - 09:09
Voturi: 208
Mie imi place foarte mult ca Nica e un model pentru noi.
Anonim
Joi, 01/09/2014 - 22:15
Voturi: 86
ba nu!!
Anonim
Lun, 11/10/2008 - 02:51
Voturi: 231
super dar eu nu as face asa ceva
Anonim
Mie, 05/18/2011 - 17:01
Voturi: 265
Ion Creaanga a fost un mare patriot roman da dc a murit ca mie imi placeau basmele lui si povestile este un scriitor tare renumit a ramas in inima mea saracul imi pare rau ca a murit era superb la facut basme si povesti
Anonim
Mie, 05/25/2011 - 16:04
Voturi: 243
suuper amuzant!dar nu e prea frumos din partea lui nica sa isi lase mama singura
Anonim
Mie, 05/25/2011 - 20:06
Voturi: 236
este frumoasa dar cam lunga miemi trebuia povestire asta e chiar povestirea dar miemi trebuie rezumatul stie cnva cum pot sa gasesc???
Anonim
Joi, 11/13/2008 - 11:35
Voturi: 280
in ziua de azi multi il intrec la nazbatii pe nica !
Anonim
Lun, 12/22/2008 - 09:36
Voturi: 243
frumos dar eu cel putin nu as face asta!nu e prea politicos.
Anonim
Lun, 12/22/2008 - 09:38
Voturi: 246
haios!
Anonim
Mie, 12/31/2008 - 12:36
Voturi: 236
imi place doar ca trebuia so puna audio!!!
Anonim
Dum, 01/11/2009 - 14:29
Voturi: 227
parerea mea este ca cine a scriso a scris exact cum era pe vremea acea eu am facuto povestire dar este frumos. la scaldat ion creanga
Anonim
Dum, 01/11/2009 - 14:31
Voturi: 243
parerea mea este ca cine a scriso a scris exact cum era pe vremea acea eu am facuto povestire dar este frumos. la scaldat ion creanga
Anonim
Joi, 01/15/2009 - 20:22
Voturi: 240
mie mia placut tare mult pentru ca in fiecare zi citesc ceva scris de ion creanga
Anonim
Mie, 02/11/2009 - 18:17
Voturi: 253
Imi place lectura aceasta dar Smaranda nu trebuia sa il lase pe bietul copil fara hainr
Anonim
Joi, 02/12/2009 - 19:11
Voturi: 246
ma ajutat foarte mult povestea
Anonim
Lun, 02/16/2009 - 16:58
Voturi: 236
ce-am ami ras:))nu ma mai opream
Anonim
Dum, 02/22/2009 - 19:13
Voturi: 224
faina da putin cam trist

Pagini


Adaugă comentariu nou

Designed by: criserb.com