Catelusul schiop, de Elena Farago

7

Eu am numai trei picioare,
Şi de-abia mă misc: ţop, ţop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Şi mă cheama “cuciu schiop”.

Fraţii mei ceilalti se joacă
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dânşii,
Că sunt şchiop si cad mereu!

Şi stau singur toată ziua
Şi plâng mult când mă gândesc
Că tot şchiop voi fi de-acuma
Şi tot trist am să traiesc.

Şi când mă gandesc ce bine
M-aş juca şi eu acum,
Şi-aş lătra şi eu din poartă
La copiii de pe drum!…

Cât sunt de frumoşi copiii
Cei cuminţi, şi cât de mult
Mi-ar plăcea să stau cu dânşii,
Să mă joc şi să-i ascult!

Dar copiii răi la suflet
Sunt urâţi, precum e-acel
Care m-a şchiopat pe mine,
Şi nu-i pot iubi de fel…

M-a lovit din răutate
Cu o piatra în picior,
Şi-am zăcut, şi-am plans atâta,
De credeam că am să mor…

Acum vine şi-mi dă zahăr
Şi ar vrea să-mi fie bun,
Şi-aş putea să-l muşc odata
De picior, să mă razbun,

Citește și:
Randunica, de Elena Farago

Dar îl las aşa, să vadă
Răul, că un biet căţel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.


7 comentarii

  1. selejan bianca pe
    Comentariul meu este ca aceasta poezie este foarte frumoasa, dar acel copil nu avea dreptul sa-l loveasca pe catel. Aceasta poezie scrisa de Elena Farago este o minunatie. Ea s-a gandit foarte bine si foarte frumos la aceasta poezie
     (4)
     (1)
  2. mie mia venit sa plang cand am citit asta,pentru ca unii opii mai fac asa ceva si nici macar nu le pasa,dar din fericire exista institutii speciale care trateaza aceste boli si ii pun sa plateasca pe faptasi cu amende de la 5 milioane pana la 10 milioane,si daca e foarte grav intra la inchisoare
     (1)
     (1)

Lasă un comentariu