Vestitorii primaverii, de George Cosbuc

1

Dintr-alte ţari, de soare pline,
Pe unde-aţi fost si voi străine,
Veniţi, dragi păsări, înapoi
Veniţi cu bine!
De frunze şi de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsiţi de voi.
În zarea cea de veci albastă
Nu v-a prins dragostea sihastră
De ce-aţi lăsat? Nu v-a fost dor
De ţara voastra?
N-aţi plâns vâzand cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor?
Voi aţi cântat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-aţi adus
De noi aminte!

Străinilor voi nu le-aţi spus
Că doine ca a noastre nu-s?
Şi-acum veniti cu drag în ţară!
Voi revedeţi câmpia iară,
Şi cuiburile voastre-n crâng!
E vară, vară!
Aş vrea la suflet să vă strâng,
Să râd de fericit, să plâng!
Cu voi vin florile-n câmpie
Şi nopţile cu poezie
Şi vanturi line, calde ploi
Şi veselie.
Voi toate le luaţi cu voi
Şi iar le-aduceţi înapoi!

Distribuie:

Un comentariu

  1. parerea mea este ca aceasta poezie este foarte frumoasa si mai vine vorba si de pasarile vrea sa vina cu bine si sa se intoarca inapoi cu bine ca sa le vada sus pe cer inaltate in vat peramurele si in cer mere e cea mai frumoasa poezie de primavara a lui george cosbuc >:D<>😀<>😀< asta este parerea mea despre poezie ca e ce mai frumoasa poezie scrisa de george cosbuc
     (1)
     (0)

Lasă un comentariu