Cu penetul ca sideful, de Mihai Eminescu

4
Cu penetul ca sideful
Străluceşte-o porumbiţă,
Cu căpşorul sub aripă
Adormită sub o viţă.Şi tăcere e afară.
Lumineazã aer, stele.
Mută-i noaptea — numai râul
Se frãmântă ‘n pietricele.
Distribuie:

4 comentarii

  1. O miniatură poetică... Un moment de relaxare poetică, ar putea spune cineva...dar cât adevăr e în modul cum minusculul - porumbiţa cu căpşorul sub aripă, râul ce se frământă în pietricele - se integrează în grandios: noaptea mută în care "luminează aer, stele"! Microcosmul şi macrocosmul formează un tot, comunică, asa cum spune poetul şi într-o variantă a Glossei: "Ritmul care bate-n stele/ bate pulsul şi în tine". E viziunea unui iniţiat în marile taine cosmice, al cărui cuvânt e bine să fie ascultat mai des. Căci el ne poate iniţia la rându-i, amintindu-ne că omul e o mică stea în univers. ...Sau că "Nimic nu este altceva", cum ar spune Nichita Stănescu.
     (1)
     (0)

Lasă un comentariu