Peste varfuri, de Mihai Eminescu

5
Peste vârfuri trece lună,
Codru-şi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună.

Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemângâiet
Îndulcind cu dor de moarte.

De ce taci, când fermecată
Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mine vre odată?

Distribuie:

5 comentarii

  1. Un peisaj halucinant, feeric: alunecarea lunii peste varfuri, fosnetul lin, cantecul melancolic al cornului pierzandu-se treptat in adancimea codrului si a timpului, picurand in suflet otrava dulce a mortii. Si acest misterios "de ce taci...": adresat cornului, iubitei? Oricum, o interogatie retorica exprimand deznadejdea de a fi pierdut pe veci o clipa unica.
     (0)
     (0)

Lasă un comentariu