Fetica – de Tudor Arghezi

5
Ce duh ai şi ce putere.
Să-mpleteşti ceara cu miere,
De la floarea din gradină,
Ostenită de albină?
Tu aduni de pe meleaguri,
Pentru stupi şi pentru faguri,
Pulberi, roua, stropi şi leacuri,
Poate că de mii de veacuri.
Ca din lână, ca din ace,
Ţesi reţeaua de ghioace,
De celule-n care pui
Mierea dulce şi un pui.
Scule, numere, cântare
Au pus la măsurătoare
Ca-ncăperea cea mai mare
În găoacea cea mai mică
E ghiocul tau, fetică
Eşti, pe lumea de subt cer,
Cel mai mare inginer.
Pe-ntuneric, făr’ să ştii,
Ai făcut bijuterii
Şi minuni în toată clipa
Cu musteaţa şi aripa.
Şi, cum ştii, muncind, să taci,
Nu te lauzi cu ce faci

5 comentarii

  1. e draguta poezia! dar e cam lunguta pentru a face fise de lectura cu ea! cred ca daca ar mai fi in viata, arghezi ar fi un om foarte respectat in zilele noastre.
     (0)
     (1)
  2. eu cred ca Arghezi e a scris foarte multe poezi si povesti si daca mai era acuma era foarte popular si fara suparare cine citeste mesajul meu asta e parerea mea k?
     (0)
     (1)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?