Iarna, de Vasile Alecsandri

14
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede pintre nori
Ca un vis de tinereţe pintre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie uşoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.


14 comentarii

  1. Pastelurile lui Alecsandri sunt printre cele mai frumoase versuri pe care le-am citit vreodata... Recitindul-le acum dupa mult, mult timp... Mi-au revenit in minte cu o claritate uimitoare, m-au dus inapoi in lumea magica a copilariei si a anotimpurilor perfecte...
     (0)
     (0)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?