Oaspetii primaverii, de Vasile Alecsandri

3

În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primaverii dulce iubit prevestitor.
El vine, se înalţă, în cercuri line zboară
Şi, repede ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilaşii veseli, cu pieptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale şi-i zic: Bine-ai sosit!
În aer ciocârlia, pe casă rândunele,
Pe crengile pădurii un roi de păsărele
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.
Ah! iată primavara cu sânu-i de verdeaţă!
În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă,
Şi cerul şi pâmantul preschimbă sărutări
Prin raze aurite şi vesele cântări!

Distribuie:

3 comentarii

Lasă un comentariu