Baba-iarna face pozne de Bogdanov

0

Rău s-a mâniat Baba-iarna: și-a pus să șteargă de pe fața pământului tot ce e în viață. Înainte de toate, a pus rău păsărielelor, prea se săturase de cântecele și de ciripitul lor. Și atunci, a început Baba-iarna să sufle ger peste pământ. A smuls frunzele din păduri și din dumbrăvi și le-a risipit pe drumuri. Păsărelele nu mai aveau unde să se adăpostească; au prins să se strângă stoluri stoluri și să țină sfat.

S-au adunat, au ciripit ele între ele și au pornit în zbor peste munții înalți și peste mările albastre, spre alte țări mai calde. A rămas doar vrabia dar și ea s-a vârât sub o ștreașină, la adăpost. Dacă a văzut Baba-iarna că nu poate și nu poate să ajungă din urmă păsărelele, s-au năpustit asupra dobitoacelor. A așternut zăpadă peste câmp, a troienit potecile din pădure, a îmbrăcat copacii în straie de gheață și a trimis peste întreg pământul ger după ger. Și s-au pornit să umble gerurile, care de care mai fioros, să sară de pe un brad pe altul, să trăsnească și să pocnească ca să bage frică în dobitoace. Dar sălbătăciunile nu s-au speriat: unele au blănuri moi și călduroase, altele s-au ascuns în vizuini adânci. Veverița ronțăie nuci într-o scorbură de copac, ursul își suge labele în bârlogul lui, iepurașul se încălzește jucându-se, iar caii, văcuțele și oițele stau demult în grajdurile lor bine adăpostite, rumegă fân proaspăt și beau apă căldicică. S-a supărat și mai amarnic Baba-iarna. Vrea să le vie de hac peștilor. Și iarăși trimite ger după ger, care de de care mai cumplit. Aleargă gerurile în goană și bat, și ciocănesc și durează peste râuri și peste lacuri poduri fără bârne și fără proptele. Îngheață râurile și lacurile, dar numai pe deasupra. Iar peștii se duc cu toții la fund: acolo, sub acoperișul de gheață, e parcă și mai cald.

Citește și:   Revolta dobitoacelor, de Vasile Voiculescu

– Stai- își zise Baba-iarna! Am să le-arăt eu oamenilor. Și trimite din nou ger după ger, unul mai năprasnic decât altul. Și gerurile înfloresc ferestrele cu flori de gheață, bat cu pumnii în ziduri, zgâlțâi ușile, crapă pietrele. Dar oamenii au făcut foc în sobe, își coc în spuză lipii calde și-și bat joc de iarnă. Când se întțmplă să iasă cineva la pădure ca să taie lemne, apoi își pune cojoc de oaie, cisme de pâslă și mănuși calde. Iar când pornește să dea toporul, nădușește de căldură. Ca și cum și-ar râde de Baba-iarna, drumurile sunt împânzite de sănii; ies aburii din cai, vizitiii bat pământul cu picioarele, pocnrsc din mâini, ridică din umeri și se bucură:- Halal geruleț!

Ceea ce a mâhnit-o și mai grozav pe Baba-iarna, e că nici copiii mici nu se mai tem de ea! Se dau pe gheață, se trag cu săniuțele, se bat cu bulgări, fac oameni și munți de zăpadă, toarnă apă peste pârtie și strigă gerului:

-Hai, gerule, de ne-ajută!

De ciudă, baba pișcă pe câte un băiețaș de ureche, pe altul de năsuc, până li se albește urechea și nasul. Numai că îndată îl vezi pe băiețaș cum apucă un bulgăre de zăpadă și se freacă și se freacă, până i se încinge obrazul ca focul. Și dacă a văzut Baba-iarna că nu poate, și nu poate să mai facă nimic, s-a apucat să plângă de ciudă. Lacrimile iernii încep să picure de pe streșini… și iată că primăvara bate la ușă.

A se sublinia:

-Baba-Iarna (anotimp capricios) vrea să facă rău oamenilor, animalelor și păsărilor.

-Toate vietățile s-au pregătit minuțios de iarnă.

-Iarna nu mai rămâne decât un spectacol de bucurie, prilej de joacă și încântare, de pace (bazul rezultat din renghiul, din faptele dejucate ale iernii).

 

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?