Baltagul de Mihail Sadoveanu (rezumat pe capitole)

0

Stapâne, stapâne. Mai cheama s-un câne…

I. Romanul debuteaza cu o povestire parabolica. Actiunea e localizata în Moldova, M-tii Tacaului, satul Magura; în care locuieste Vitoria Lipan. Nechifor Lipan, sotul Vitoriei, plecase, toamna , la Dorna sa cumpere oi si nu revenise la timp. Fiul sau, Gheorghita, era plecat cu turmele la apa Jijiei, iar acasa ramasesera Vitoria si Minodora, fiica acesteia, care avea o relatie de dragoste cu fiul dascalului din sat. În somn femeia are un semn rau despre soarta sotului: îl vede “calare, cu spatele întors catra ea, trecând spre asfintit o revarsare de ape”.

II. Se produce un alt semn: cocosul cânta pe prispa casei întors înafara, un semn de plecare, spuse Vitoria. Mama îsi anunta fiica de intentia de a o casatori cu “un romîn asezat cu casa noua si cu oi în munte”.

III. Vitoria se adreseaza parintelui Daniil pentru sfat, iar preotul o îndeamna sa astepte, caci el crede ca sotul ei întârzie dintr-o pricina oarecare. La aceasta, femeia spune ca Nechifor “poate zabovi o zi ori doua, cu lautari si cu petrecere, ca un barbat ce se afla; însa dupa aceea vine la salasul lui”.

IV. Sotia încearca sa afle ceva despre cel disparut cu ajutorul babei Maranda, vrajitoarea satului. Batrâna îi ghicestte în carti: “una cu ochi verzi si cu sprâncene îmbinate” îl retine lânga ea pe barbat, dar Vitoria nu prea crede.

V. Vitoria nu asculta vorbele rautacioase ale batrânelor din sat, si este hotarâta sa-l caute pe disparut oriunde ar fi el. Ea îsi planuieste cu de-amanuntul plecarea, îsi pregateste sufletul, tinând post si rugându-se. De asemenea îsi pregateste casa si îsi gândeste drumul pe care îl va urma. Dupa boboteaza primul drum îl face la manastirea Bistrita pentru ca Sf. Ana sa-i lumineze mintea si sa-i arate calea pe care s-o urmeze. Arhimandritul o pavatuieste sa mearga la Piatra si sa se adreseze stapânirii pamântesti. “Sfânta Ana are sa puie cuvânt la scaunul Împaratiei cele mari. (…) Du-te la politai si la prefect si spune-le întâmplarea, ca sa faca cercetari.”

VI. Vitoria si Gheorghita au plecat de dimineata la Piatra unde au oprit la un han pe care îl cunosteau; acolo au întrebat de prefect. Munteanca i-a povestit prefectului ca sotul ei plecase sa cumpere niste oi de la Dorna si nu s-a mai întors desi trecusera saptezeci si trei de zile. Prefectul o asigura ca o sa cerceteze si ca trebuie sa scrie o plângere (o jalba).
Acasa femeia se ruga de parintele Daniil sa-i faca jalba, iar în jalba îl ruga sa scrie de toate necazurile ei. Ea planuise sa plece la Dorna ca fiul ei, pe Minodora sa o duca la manastirea Varaticului unde e o sora de-a mamei calugarita, iar casa o va lasa pe mâna parintelui Daniil.
La 27 februarie o duse pe fata la manastire iar pe drum îi spuse:
“- Fata, a vorbit ea fara suparare; tu sa nu fii proasta si sa nu te bocesti pe tine. Astazi e o sfânta luni si începem împlinirea hotarârii.”

VII. În 9 martie într-o zi de iarna cu soare parintele Daniil a facut o slujba importanta. Vitoria si Gheorghita au dus la biserica multe daruri.
Dupa ce munteanca ajunse acasa nici nu apuca sa-i dea de mâncare baiatului caci deja la poarta erau preotul Milies, domnul Iordan, negustorul si musterul lui Nechifor, domnul David. Deoarece stateau mai prost cu banii; Lipanii, au trebuit sa vânda niste marfa; cel care o cumpara era negustorul. În acea seara dadu-se o dihanie la vite dar d-l Mitrea rezolva problema. În dimineata urmatoare pregatira cai si baltagul facut de fierarul satului si blagoslovit de preot. “Gheoghita purta aninat în lant,(…),baltagul. Vitoria potrivise si legase pusca cea scurta dinapoia tarnitei.”

VIII. Gheoghita, Vitoria si negustorul David planuiau drumul pâna Vatra Dornei. În drumul lor facura un popas pe malul Bistritei lânga o toplita; de acolo au pornit de-a lungul Bistritei pâna ce i-a prins noaptea lânga un han la Donea. Acolo munteanca se preface ca-l cauta pe Lipan pentru niste bani si afla ca acesta nu a mai fost vazut pe-acolo din toamna.
Cei trei au pornit iar la drumetie, urmatorul popas fiind casa lui David la Calugareni lânga Piatra Teiului. În acea seara Vitoria a început sa depene amintiri cu Lipan. În dimineata urmatoare mersera pâna la Farcasa unde se oprira din nou.“Vitoria îl judeca pe Lipan. Avea ea sa-i spuie multe;(…)si I le spunea din launtru, cu banuieli si suferinte vechi.”

IX. În Farcasa îi gazduieste un fierar, mos Pricop, de la care Vitoria afla ca sotul ei oprise acolo, pentru potcovirea calului sau, în drum spre Dorna.

X. Pe drum, la Borca, Vitoria si Gheorghita întâlnesc un botez la care au fost nevoiti sa participe; ceva mai departe, pe gheata de pe apa Bistritei, îi opreste un alai de nuntasi, care “au întins plosca si au ridicat pistoalele. Ori beau (…) ori îi omoara acolo pe loc”; iar ei se conformeaza. Ajunsi la Vatra Dornei afla de la un slujbas ca în noiembrie Nechifor cumparase trei sute de oi; din acestea vânduse o suta de oi altor doi gospodari, împreuna cu care plecase mai departe.

XI. Vitoria Lipan afla de la un crâsmar ca sotul poposise acolo împreuna cu doi ciobani. Vitoria indicând semnalmentele sotului ei, mai ales cacuila brumarie pe care el o purta, merge din cârciuma în cârciuma. Mama si fiul fac din nou un popas, dupa ce trec de satul Sabasa peste muntele Stânisoara, în satul Suha,unde crâsmarul, d-l Iorgu Vasiliu, îsi aduce aminte de trecerea turmei de trei sute de oi, dar însotita fiind numai de doi stapâni, fapt confirmat si de sotia lui; pe unul dintre oieri îl chema Calistrat Bogza. Pentru femeia oierului disparut începe sa “se faca lumina. La Sabasa, fusesera trei. Dincoace,(…), Nechifor Lipan nu mai era.”.

XII. Sotia d-lui Vasiliui îi spuse Vitoriei ca pe celalalt îl cheama Ilie Cutui si ambi sunt locuitori ai satului Doi Meri. Victoria discuta cu cei doi ciobani, ei spunând ca i-au platit lui Nechifor oile la Crucea Talienilor. Reveniti în Sabasa Vitoria si fiul ei opresc la cârciuma d-lui Toma dupa care îl recunoaste pe Lupu, câinele sotului, într-o gospodarie.

XIII. Gospodarul care-l tinuse pe Lupu i-a cautat stapînul înainte de a-l lua. Dupa ce plateste o recompensa, ea îl ia cu sine. Era deja primavara si Vitoria împreuna cu câinele, care o însotea, asemeni fiului, isi conducea stapînii intr-o prapastie. Nechifor “era acolo, însa imputinat de dintii fiarelor”. Iar craniul uman purta urma de baltag.

XIV. Privind resturile pamântesti ale tatalui, Gheorghita “plîngea ca un copil mic”, dar mama lui era ferma si se duse in sat dupa ajutoare. A treia zi soseste subprefectul Anastase Balmez care constata moartea violenta a lui Lipan, care îi sugereaza sa întrebe ciobanii ce i-au ajutat pe Bogza si Cutui sa duca oile de la Dorna daca stiu de vânzarea de oi.

XV. În timpul timpil interogatoriului la care-i supune, în Suha, pe Bogza si Cutui, subprefectul primste raspunsurile date Vitoriei în timpul discutiei cu ei de la primarie. Femeia invita pe subprefect si pe cei doi ciobani la înmormântare. Ramasitele pamântesti ale lui Lipan sunt îngropate în cimitirul din Suha. “Eu, (…), am trait pe lumea asta numai pentru omul acela al meu si-am fost multamita si înflorita cu dânsul. Iar de-acum îmi mai ramîn putine zile, cu nor.”.

XVI. Are loc praznicul de dupa înmormântare, la casa d-lui Toma. Vitoria îi cere lui Bogza sa-i dea baltagul sau lui Gheorghita pentru ca flacaul sa-l admire. Apoi spune cum a fost ucis barbatul ei: urca muntele Stânisoara impreuna cu doi tovarasi din care unul l-a lovit cu baltagul în cap pe la spate si l-a impins în vale cu cal cu tot. Calistrat Bogza se infurie, caci se simtea învinuit (“- Destul! racni omul, destul!”), iar Gheorghita îl loveste cu baltagul în frunte si da drumul câinelui, ce-l musca de gât. Simtind ca va muri, ciobanul recunoaste crima sa si a lui Ilie Cutui. Vitoria îi spune fiului ca va plati tot ce trebuie pentru a recupera turma furata, de asemenea o vor lua pe Minodora de la manastire; dar mama tot nu este de acord cu relatia ei cu feciorul dascalului.

Distribuie:

Lasă un comentariu