Căsuțe și cuiburi (Înlocuiște Locuitorii pădurii)- Țepeluș ariciul de T. Jianu

0

Într-o zi, umblând prin pădure, am prins un arici. Acasă, l-am pus drept în mijlocul odăii, sub masă. Când toți s-au liniștit, s-a desfăcut și ariciul din ghemul lui, a început să umble încoace și încolo: pe sub masă, pe sub scaune. Alerga dintr-un colț în altul al odăii. Semăna cu un purceluș. Până în cele din urmă s-a vârât sub pat și a rămas acolo. S-o fi culcat? Nu cred! Bunica avea două coșuri de nuiele sub pat, L-am auzit cum a intrat într-unul și cum își deretica un culcuș. A ieșit afară. Sub masă a găsit un ziar vechi. L-a luat în bot și iute-iute a plecat cu el sub pat. Când m-am uitat sub pat ariciul se căznea să-și facă culcuș în ziar, Credea, pesemne, că ziarul e un fel de frunză mai mare și voia să-și meșterească, așa cum făcea el în pădure, o vizuină. Venea doar noaptea și ariciul trebuia să aibă un culcuș! Ne-am culcat cu toții. Dimineața, când să ne îmbrăcăm, ia ciorapii bunicului de unde nu-s! I-am căutat în toate părțile. Erau într-un coș din fundul subpatului.

Citește și:   Narcisa singuratica

Ei, dar erau acolo nu numai ciorapii bunicului, ci și ciorapii mei, ba chiar și cămașa.

Strașnic culcuș își mai făcuse peste noapte ariciul!

Se pierduse, ori a plecat înapoi în pădure.

…Odată treceam cu Lopotică prin capătul grădinii. Deodată, pe cine credeți că văd? Pe Țepeluș! Dar ce furios era! Într-o grămăjoară de fruze iuscate, patru pui mici, roz și fără țepi pe spate, se ghemuiau unul într-altul.

De atunci a rămas ariciul tot pe lângă casa noastră. Și tot de atunci nu mai avem noi șoareci ori șobolani, nici în cămară, nici în hambar.

Țepeluș le-a venit tuturor de hac!


loading ads...
Distribuie:

Lasă un comentariu