Căsuțe și cuiburi (Înlocuiște Locuitorii pădurii)- Țepeluș ariciul de T. Jianu

0

Într-o zi, umblând prin pădure, am prins un arici. Acasă, l-am pus drept în mijlocul odăii, sub masă. Când toți s-au liniștit, s-a desfăcut și ariciul din ghemul lui, a început să umble încoace și încolo: pe sub masă, pe sub scaune. Alerga dintr-un colț în altul al odăii. Semăna cu un purceluș. Până în cele din urmă s-a vârât sub pat și a rămas acolo. S-o fi culcat? Nu cred! Bunica avea două coșuri de nuiele sub pat, L-am auzit cum a intrat într-unul și cum își deretica un culcuș. A ieșit afară. Sub masă a găsit un ziar vechi. L-a luat în bot și iute-iute a plecat cu el sub pat. Când m-am uitat sub pat ariciul se căznea să-și facă culcuș în ziar, Credea, pesemne, că ziarul e un fel de frunză mai mare și voia să-și meșterească, așa cum făcea el în pădure, o vizuină. Venea doar noaptea și ariciul trebuia să aibă un culcuș! Ne-am culcat cu toții. Dimineața, când să ne îmbrăcăm, ia ciorapii bunicului de unde nu-s! I-am căutat în toate părțile. Erau într-un coș din fundul subpatului.

Citește și:   Aici se arata cine sunt prichindeii (III) de autor anonim

Ei, dar erau acolo nu numai ciorapii bunicului, ci și ciorapii mei, ba chiar și cămașa.

Strașnic culcuș își mai făcuse peste noapte ariciul!

Se pierduse, ori a plecat înapoi în pădure.

…Odată treceam cu Lopotică prin capătul grădinii. Deodată, pe cine credeți că văd? Pe Țepeluș! Dar ce furios era! Într-o grămăjoară de fruze iuscate, patru pui mici, roz și fără țepi pe spate, se ghemuiau unul într-altul.

De atunci a rămas ariciul tot pe lângă casa noastră. Și tot de atunci nu mai avem noi șoareci ori șobolani, nici în cămară, nici în hambar.

Țepeluș le-a venit tuturor de hac!


Distribuie:

Lasă un comentariu