Cucuiele lui Bursucel, de Irimie Străuț

0

Familia bursucilor din Brădet a fost invitată la balul  pădurii din Poiana Verde. Cu mic, cu mare, Nelu Bursucelu și Lica Viezurica, mama și tata s-au gătit frumos și se pregăteau să se ducă cu mașina în Poiana Verde.

Locul din față, de la tata, vru să-l ocupe mama, dar Nelu Bursucelu începu să bată din picioare,  să se tăvăjească prin iarbă și să țipe:

– Vreau eu în față, vreau eu!!

În zadar  tata și mama i-au explicat că în față nu au voie decât cei mari, el nu și nu, o ținea pe a lui.

Până la urmă de teamă că o să întârzie prea mult la bal, și fiindcă Bursucel a promis că nu îl va deranja pe tata la volan, va sta cuminte și se va ține bine de bară din față, i-au făcut voia.

Vai, vai, ce nechibzuință!

Abia plecă mașina și la vreo două sute de metri la o cotitură a drumului, le sări înainte un iepure. Tata frână brusc și oricât se ținu de bine, Bursucel se trezi cu botul în parbriz. Văzu stele verzi, din nas începu să-i curgă sânge, capul simți că i se umflă ca un bostan, apoi leșină.

Tata și mama săriră să-l ajute, speriați de moarte. Îl oblojiră, îl spălară de sânge, îi dădură apoi să bea și abia îl aduseră în simțiri. Lica Viezurica, surioara lui, plângea ținându-i capul în poală.

– Vezi, Nelule, ce-ai pățit, dacă n-ai ascultat?! Acuma s-a dus balul nu mai putem merge la Poiana Verde cu tine în așa hal, iar tata trebuie să pună alt parbriz la mașină.

Nelu Bursucelu, vru să-și ceară iertare, dar nu mai putea. Limba și-o simțea umflată în gură, ochii cercănați de vânătăi, iar deasupra nasului, pe toată fruntea, putea-i număra zeci de cucuie. Multe săptămâni n-a mai putut ieși din casă de rușinea acestor cucuie, temându-se că puii de animale din pădure vor râde de el crezând că vreun rinocer.

 

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?