În excursie (I) de autor anonim

0

Buletinul meteorologic transmis în această dimineață la radio anunță că la munte, în cursul zilei, vor cădea precipitații însorite de puternice descărcări electrice…

Privim cerul cu îngrijorare. Suntem în a treia zi de tabără și azi am proiectat prima excursie mai lungă. N-ar fi ciudă s-o amintim din cauza ploii. Dar vremea este minunată. Albastrul cerului este mai curat ca niciodată. Deși ete abia ora opt dimineața, soarele arde cu putere.

Așadar, niciun semn de ploaie „Mai greșește buletinul ne spunem în sinea noastră. Doar nu dă timpul sigur, ci numai timpul probabil”.

Încurajați de dimineața fermecătoare am pornit cu inima veselă la drum. Câte lucruri minunate nu sunt de văzut și cunoscut într-o excursie!

După un urcuș zdravăn printr-o pădure am sosit la o poiană. Covorul pestriț de flori vizitat de mii de fluturași și de gâze ne îmbie la odihnă.

Deși nu trecuse de ora zece, zăpușeala era cumplită. Broboane mari de sudoare ne șiroiau pe frunte, ” Așa e la munte, ne mângâiam noi. Pe înălțimi razele sunt mai fierbinți”.

Am poposit câteva minute la marginea poenii. Mireasma florilor ne tăia răsuflarea. Părea că florile se luaseră la întrecere să-și arate calitatea și tăria parfumului. „Florile de munte au un miros mai puternic ca cele de șes”, căutam să ne explicăm izul îmbătător ce be gâdila nările.

Iată-ne din nou la drum. Încă o bucată de pădure ni se așternea pe față. Răcoarea ei ne-a înviorat puțin. Cât de plăcut și sănătos era mirosul de rășină și ozon răspândit de cetini! Tăria lui ne amețea aproape.

Un pionior rămas în urmă ne-a chemat la el și ne-a arătat o tufă micuță de măcriș crescută lângă un ciot putrezit de fag.

Delicatele flori roze stăteau închise, iar frunzele ca de trifoi își strânseseră cele trei foliole, încât planta părea că doarme. Mare, leneș, măcrișul nostru ne-am spus. Dar, ce să-i faci! Pădurea stă cu storurile ramurilor închise, așa că s-ar crede că-i încă noapte.

Citește și:   Mânzul ( poveste populară chineză )

L-am fi trezit, dar știam că are un somn adânc și nu-i prea pasă de noi.

Când am ieșit din pădure, ne aștepta o surpriză neplăcută.Într-un colț de cer se strânseseră nori vătuciți și înalți ca niște turnuri. Acoperișul de frunze al pădurii ne împiedicase să-i zărim atunci. În jur tufele și plantele zăceau ofilite. Crenguțele atârnau fără vlagă, iar frunzele căzute așteptau ca niște copii o pedeapsă binemeritată. Luceferii, care în prima poieniță ne zâmbiseră prietenos, îți închiseseră bănuții trandafirii.

Va urma…

 

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?