Insectarul din luncă (III) de Alexandru Şahighian

0

Păsările învață la școală?

-Toate viețuitoarele. E școala vieții. De la cea mai mică insectă până la animalul cel mai mare, învață în această mare școală a vieții- să se hrănească, spre a-și ține viața și să-și apere viața ca să și-o păstreze. Se părea că băiețelul i se zdruncinase toată învățătura adunată până atunci cu privire la animale. Ședea plin de gânduri și parcă vedea undeva în luncă, o încăpere de școală pentru folosința viețuitoarelor pădurii. Îl trăsei după mine pe iarbă și arătându-i buburuza urmai:

– Ca să-și hrănească odraslele, buburuza își pune ouăle pe dosul frunzelor, acolo unde locuiește puzderia de păduchi de plante. E o mâncare gustoasă pentru viermișorii neputincioși, care ies mai târziu din ouă. Și masa îmbelșugată e gata întinsă pentru foamea lor.

– De unde au învățat asta buburuzele, tată?

-Din viață. Desigur că mulți viermișori au pierit neavând cu ce să se hrănească, până când o buburuză a înțeles că trebuie să-i așeze lângă masa pusă.

-Uite cum se preface moartă când o atingi, spuse băiețelul, care asculta cu luare-aminte. Și-a strâns piciorușele și nu mai mișcă. Așa scapă de ciocul vrăbiilor dacă nu e prinsă din zbor. Poate chiar s-o rostogolească. E țeapănă. Și vrabia, înșelată, își vede de drum.

– Ce să facă sărăcuța? spuse dânsul îndurerat de soarta gândăcelului atât de neajutorat.

– Ca să aibă ce mânca mâine, ursul acoperă cu bolovani halca de carne ce i-a mai rămas din vânătoarea de azi Cine știe gândește prevăzător-poate mâine nu găsesc ce să pun în gură.

-Și veverița își strânge alune, spuse băiețelul, ca să aibă pentru altă dată, și ea provizii. Nu pentru iarnă, deoarece iarna pleacă în țările calde. Pentru zile negre. Când ploile gonesc toate viețuitoarele, ea mănâncă din ce a strâns. Și cum nu are alt loc să le adune, le înfinge în țeapă. Ai crezut că este un insectar. Acesta e depozitul ei de vremuri grele. Mai ales când  își crește puii. Ce s-ar face ei lacomi cum sunt, dacă într-o zi sfrânciocul n-ar avea ce să le dea de mâncare? Când ai copii mici, zice un proverb, ai griji mari.

Citește și:   "Nu lăsa pe mâine ce poți face azi". Povestea băiețelului leneș

– Tare sunt deștepte, zise băiețelul, mișcat de înțelepciunea sfrânciocilor.

-Mai ales viclene. Și tare hoțomane.

– De ce, ce fac?

-Nu se mulțumesc numai cu insecte, ci și cu mici animale. Șoareci, de pildă, și păsărele. Dar ca să poată pune gheara pe o păsărică, sfrânciocul a trebuit să se facă mai șiret. Să înșele. Ia să-l așteptăm: poate vine la cuib. Îl are acolo în tufiș. Nu-i e teamă să și-l întocmească aproape de pământ în spinișuri, pentru că nimeni nu se încumetă să răscolească crengile atât de bine apărate de spini. Nici animalele. Pentru asta tot viața i-a fost dascăl. Întocmai cum spune ghicitoarea:

Ciocea mocea șade-n cale

Și mănâncă carne moale.

În corcodușul din fața noastră năvăli un stol de vrăbii vioaie și zgomotoase. Ciripeau pline de bucurie și veselie ca un cârd de copii risipiți în joacă pe câmp. După o clipă se ivi sfrânciocul, atras de glasurile păsărelelor. Face un ocol prin apropriere, apoi se lasă pe o cracă, ceva mai departe de vrăbii. Păsărelelor tăcură, cătând neliniștite la dânsul. Da, era cam deochiat. Știau ele ce poamă e dar sfrânciocul, cu toate că-i mergea capul în toate părțile, cum îi era obiceiul, părea că nici nu le ia în seamă. Păsărelele își văzură de treabă. Sfrânciocul își ciuguli nepăsător aripile, cu ciocul sau îndoit la vârf și trase cu coada ochiului. Jinduia după o vrăbiuță… Avea spatele roșcat și capul cenușiu. De la cioc pornea pe sub ochi câte o dungă neagră, ca dată cu pensula. Pieptul ăi era albicios și suflat ușor cu roșu, iar aripile cenușii cu vârfuri întunecate. Sări pe o cracă ceva mai aproape. Băiețelul care urmărea încordat se aprinse:

Citește și:   Broaştele care îşi doreau un rege (adaptare după Esop)

– Eu îl gonesc, tăticule. Nu vezi cum se apropie de vrăbii? Dar când sfrânciocul se săltă din nou: vrăbiile își luară zborul. Lăsându-l cu buzele umflate. Sfrânciocul rămăsese pe loc.

Va urma….


Distribuie:

Lasă un comentariu