Papadia ( fragment ), de I. Agarbiceanu

8
— Ce-i, tu, copilă? Ai căzut? o întrebă bunica.
Ea clătină din cap, plângând mereu.
— Te-ai înspinat pe undeva? De ce umbli desculţă prin grădină?
— Nu m-am înspinat! reuşi să spună Anicuţa.
— Păi,spune odată,de ce plângi?

Copila se opri pe-o clipă din plâns, se uită cu ochii înlăcrimaţi
la bătrână;    
— Bunică, s-au dus toate! Nu mai e nici una în grădină.   
 Şi plânsul o zgudui acum şi mai tare.
— Cine s-au dus, tu fată?
— Florile!
— Ce flori, tu copilă?
— Luminiţele!
— Luminiţele? Nu ştiu ce vorbeşti! Ce luminiţe?
— Floricelele cele galbene.    
— Păpădiile?

Copila înclină din cap. Nici acum nu voi să le spună numele cel urât.
— Ce spui prostii! Unde să fugă? Doar florile nu pot umbla!
— Nu mai e niciuna în grădină. Vino şi vezi dacă nu crezi, şi Anicuţa, încetând din plâns o luă de mână pe bunică-sa.
— Doamne, tu copilă, mă faci să-mi pierd vremea, şi eu nu mai ştiu unde mi-e capul.
Nemulţumită,   porni   totuşi   cu nepoata de  mână. Da! Nu se mai vedea nicio floare! Umbrele căzuseră de mult peste grădină.

Bătrâna privi la florile închise toate în câte-un căpăcel verde, şi începu sa râda.
— N-a fugit nicio floare, tu prostuţo, că s-au închis de umbră. Ele nu-şi arată faţa decât în lumina soarelui. Vei vedea dimineaţă, după ce va răsări soarele peste grădină că sunt toate aici.
Copila nu păru încredinţată.
Bunică-sa rupse o floare de păpădie şi-i desfăcu bănuţul de aur.
— Vezi? Toate s-au închis până dimineaţă, când le va bate din nou lumina soarelui. Aşa sunt florile astea: numai în soare le place să se uite şi ele la lumea asta.

Anicuţa oftă, părea tot nedumerită dar mai împăcată, şi părăsi grădina cu bunica de mână.
— Mâine vin iar şi albinele, bunico?
— Vezi bine că vin! Până ţin florile vin şi ele în toată ziua  după ce dă soarele şi se deschide păpădia.

Citește și:   Măgarul și umbra lui

Copila strâmbă din năsucul ei cârn: iar numele ăsta urât! Mâine îi va spune bunicii să le zică şi ea: luminiţe. Şi-i va spune şi lui Nicu! Numai dacă ar înflori iar dimineaţa!
Şi cum dormea, cu părul ei de aur buclat ca o coroniţă înjurul capului, cu obrajii palizi, părea ea însăşi o floare deschisă de păpădie.

 

8 comentarii

  1. eu aveam nevoie de tot textul, dar nu-l gasesc nicaieri pe net ,iar in cartea pe care o am nu e . Multumesc oricum ca ati aratat si un fragment 🙂 ^_^
     (3)
     (1)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?