Timpul în imagini (Povestea unei picături de apă de M. Ghivirică)

0

— Nicu ! Nicu ! Nicu !
— Cine mă strigă? întrebă Nicu speriat. Ştia doar că este singur în bucătărie.
— Pic, pic, pic. Nu mă lăsa să cad, Nicule, am să alunec pc canal şi mi-e frică, prinde-mă.
Băieţelul prinde picătura de apă pe o farfurioară.
— Iţi mulţumesc, Nicule …
— De unde ştii cum mă cheamă?
— Să-ţi povestesc:
Odată locuiam împreună cu alte picături de apă într-o oală care fierbea pe aragaz. Din cauza căldurii focului, unele picături se prefăceau în aburi. Pe fereastra deschisă, aburii fugeau repede afară şi se ridicau sus, sus de tot spre soare. în oală rămânea din ce în ce mai puţină apă.
— Unde s-a dus apa ? ai întrebat-o pc bunica. Ea ţi-a arătat cum deasupra apei care fierbe se formează aburi, care se ridică în sus. Prefăcută în aburi m-am ridicat şi eu din oala aceea. Am trecut pe lângă tine, am ieşit pe fereastră şi m-am înălţat spre văzduh.
Acolo sus m-am întîlnit cu alte picături mici, transformate în vapori de apă (tot un fel de aburi). Ştii de unde veneam?… Din pământul udat de ploaie, din apa râurilor şi chiar din marea cea mare.
Din cauza căldurii dogoritoare a soarelui, apa se prefăcuse, ca şi mine, in vapori de apă.
Acum locuiam împreună un număr foarte mare de vapori de apă şi stăteam unul lingă altul. Vântul ne purta încoace şi încolo.
Ştii cum se numesc grămăjoarele acestea de vapori care se văd pe cer? Nori.
Cu timpul ne-am strâns mai mulţi unul lângă altul şi, împreună cu praful din aer, ne-am transformat din nou în picături de apă.
Am pornit-o cu repeziciune spre pămînt. Eram un strop de ploaie. Ştii unde m-a aruncat vântul? chiar în Marea Neagră.
Ce frumos mă jucam eu cu nenumăratele mele surori pe crestele valurilor!
M-am apropiat de ţărm şi tu, care erai pe plajă, ai intrat în apă şi m-am prins de braţul tău. Dar vai… nici nu m-ai observat. Din cauza soarelui dogoritor, m-am evaporat din nou. Şi iarăşi sub formă de vapori de apă, într-un nor mare; vântul m-a purtat în înaltul cerului. Ploaia m-a aruncat pe pământ, iar din el m-au luat plantele însetate. Le-am ajutat să crească şi să rodească.
Ah, stai să-ţi povestesc ce mi s-a întâmplat într-o iarnă …
Eram sus, de tot, în văzduh, cu alte picături de apă. Ne-am îndreptat apoi, spre pământ. Pe drum ne-a cuprins un frig teribil. Ne-am pus haine pufoase, albe şi am început să ne jucăm plutind încet.
Te-am recunoscut într-un grup de copii care strigau: ninge! ninge!… şi m-am aşezat pe mănuşa ta albastră. Eram atunci un fulg de zăpadă. Ai suflat spre mine.
Mi-era cald. Mi-am aruncat haina cea albă şi am devenit din nou o simplă picătură de apă.
Dragul meu prieten noi ne-am întâlnit de mai multe ori. Într-o dimineaţă de vară m-ai găsit aninată pe o fereastră de o frunză fiindcă … în nopţile de vară, cînd vaporii de apă ating frunzele reci, ei se prefac în stropi mici de rouă … iar într-o dimineaţă de toamnă ai privit bruma şi n-ai ştiut că şi eu mă găsesc acolo.
Nicuşor, aş putea să-ţi povestesc multe, multe din peripeţiile mele.
Odată am intrat în pământ de unde am ieşit afară formând cu alţi fraţi un izvor.
Oamenii captează apa din aceste izvoare şi o duc prin ţevi la robinetele din bucătărie şi din baie. Pe acest drum am ajuns şi eu la tine. Dar … Nicuşor, nu vezi ce mică am rămas ? Mă evaporez …
— Mai stai puţin, te rog, Pic!
Spune-mi, când ne mai vedem?

Citește și:   Ce pățești când vrei să îi păcălești pe ceilalți

A s e sublinia:
— Cunoştinţe despre mediu: circuitul apei în natură.

 

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?