Elefantelul curios

3
article_774.jpg

A fost odată, demult, un elefănţel foarte curios. Într-o zi s-a trezit cu o noua întrebare: „Ce mananca crocodilul seara?”

Aşa că a plecat prin pădure să întrebe animalele şi s-a întâlnit cu ursuleţul şi-l întreabă:

– Ursuleţule, ce manâncă crocodilul seara?

– Nu ştiu, a răspuns ursuleţul, dar du-te la lac şi vei afla.

Şi a plecat mai departe elefantelul să caute lacul. Pe drum s-a întâlnit cu o broscuţă:

– Broscuţo, ce mănâncă crocodilul seara?

– Nu ştiu, a răspuns broscuţa, dar du-te la lac şi vei afla.

În apropiere de lac, elefantelul s-a întâlnit cu şarpele boa:

– Şarpe, ce manânca crocodilul seara?

– Nu ştiu, a răspuns şi şarpele, dar uite lacul aici, sunt sigur ca vei afla răspunsul.

Tocmai atunci ieşea din apă crocodilul. Elefantelul s-a apropiat de el, dar nu ştia că vorbeşte chiar cu crocodilul:

– Scuză-mă, te rog, ştii cumva ce mănâncă crocodilul seara?

Crocodilul, şiret, îi spune:
– Vino mai aproape să-ţi spun la ureche să nu ne auda nimeni.

Citește și:   Pantofii rosii, de N. Calma

Elefănţelul s-a apropiat şi crocodilul – haţ!, l-a apucat de nas, că pe vremea aia elefănţelul avea un nas ca toate nasurile, micuţ, aşa ca al tau.

Şi cum se chinuia bietul elefănţel să scape din gura crocodilului a venit repede, repede şarpele boa, care se afla în apropiere şi a început să-l tragă pe elefanţel de coadă. Şi atâta a tras crocodilul de nas şi şarpele boa de coadă, că pâna la urmă şarpele a reusit să-l salveze pe elefanţel, dar nasul i se întinsese atât de tare, că aproape îi atârna pe jos.

Şi uite aşa, de atunci are elefănţelul trompa!


3 comentarii

  1. florina diaconu pe
    lectura prezentataeste interesanta,moralizatoare,educativa.Tare imi doresc actualizarea textelor pentru copii !Continuturi in care sa gasim copilul de azi cu tot pachetul de preocupari tentatii aspiratii,poate reusim astfel sa mai schimbam ceva in educatia lor.
     (3)
     (2)
  2. aveti dreptate. din pacate interesul copiilor pentru lectura este din ce in ce mai scazut. povestile si povestirile cu continut din actualitate nu sunt foarte atractive, din pacate, iar despre caracterul moralizator, ce sa mai vorbim. eu cred ca e mult mai greu sa scrii pentru copii decat pentru adulti. trebuie sa cunosti foarte bine psihologia copilului ( din practica, nu din carti), sa stai mult printre copii si sa ai mult talent. e o parere.
     (1)
     (1)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?