Poveste despre oamenii de zăpadă (I) de Bogdanov

0

Îndată ce se așternea primul omăt copiii din sătucul Penki se îngrămădeau pe punta dealului și acolo, în stepă se apucau să facă oameni de zăpadă. Râzând vesel, băieții și fetele dădeau de-a dura prin omăt bulgării mai înalți decât dânșii și îi rostogoleau împreună spre școală din mijlocul cătunului.

E greu să înfrângi bulgări de zăpadă, da e vesel. Ludmila Morevna ieșea repede înaintea copiilor și le deschidea poartă de la livada școlii, striga cu glas răsunător:

– Bine-ați venit, oaspeți dragi!

În vremea asta, mătușa Daria, îngrijitoarea școlii, cotrobăia după mături vechi, căldări cu cărbuni și după coșul cu morcovi. Fiindcă aveau mâinile pline, bostanul din care se scoseseră toate semințele îl puneau pe cap. Băieții și fetele înșfăcau măturile, morcovii, și se certau cu mare gălăgie peste baston. Ludmila Morevna îl lua la dânsa:

Rostogoleau bulgării de omăt tocmai lângă meri și lângă vișini. Bulgăre după bulgăre, apoi încă un bulgăre. Și drept la tulpină, ca să țină mai bine. Ieșea o coșcogea matahală, din care crengile pomilor se ridicau întocmai ca niște fire de păr zburlit. Ce înfățișare caraghioasă și înfricoșătoare aveau oamenii de zăpadă! Închipuiți-vă niște capete rotunde, cu obrajii albi și cu nasturi lungi, roșii, din morcovi, iar ochii-cărbuni negri. Cel mai înspăimântător era căpetenia oamenilor de zăpadă, mai gros decât toți și mai înalt decât toți.

Capul îi era făcut din bostanul cel galben. Noaptea, când în bostan se punea o laternă de buzunar aprinsă, găurile tăiate în loc de ochi străluceau fioros. Era așa de înspăimântător încât iepurii, luând luminile drept ochi de lup, fugeau ocolind grădina, cu toate că grozav ar fi vrut să se înfrupte din dulceața cojii de măr tânăr. Parcă numai iepurii? Nici gerul și nici viscolul nu se atingeau de pomi. În iernile aspre când prin împrejurimi se prăpădesc destule grădini, livada școlii nu îngheța.

Citește și:   Elefantelul curios

– Bine păzesc oamenii de zăpadă grădina nostră, se bucura Ludmila Moevna. De după gustarea din recreație mare, împărțea compot și kisel fiert din vișine și mere uscate, iar la sărbători-mere proaspete și rumene. Erau așa de gustoase, încât copiii mâncau o jumătate de măr, iar cealaltă o duceau acasă și-și îmbuiau părinții ori surioarele mai mici, sau, dacă aveau, le dădeau bunicilor.

Va urma…..

 

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?