Micul print, de Antoine de Saint Exupery ( VI )

3

O! prinţ micuţ, descopeream aşa, puţin câte puţin, taina micii şi însinguratei tale vieţi. Timp îndelungat tu n-avuseseşi, ca să te desfeţi, decât farmecul apusurilor de soare. Un proaspăt amănunt, pe care l-am aflat în cea de-a patra zi, de dimineaţa, când mi-ai spus:

– Tare mult îmi plac apusurile soarelui. Haidem să vedem un apus de soare …

– Dar trebuie să aşteptam …

– Ce să aşteptăm?

– Să aşteptăm ca soarele s-apună.

La început ai fost nedumerit, apoi ai râs de tine însuţi.Şi mi-ai spus:

– Mereu mă cred la mine-acasă!

Într-adevar, când în Statele Unite e amiază, soarele, o ştie toata lumea, apune peste Franţa. Ar fi de-ajuns, dac-ai putea să mergi într-un minut în Franţa, ca să priveşti apusul soarelui. Din nefericire, Franţa-i prea departe. Însa tu, pe atât de micuţa ta planetă, n-aveai decât să te muţi doar câţiva paşi cu scaunul. Şi, ori de câte ori doreai, priveai apusul soarelui …

– Într-o zi, am vazut cum asfinteşte soarele de patruzeci si trei de ori!

Şi ai adăugat, puţin după aceea:

Citește și:   Broasca testoasa cea fermecata, de Petre Ispirescu

– Ştii … când eşti trist, îti place să priveşti apusul soarelui …

– Erai deci trist în ziua celor patruzeci si trei de asfinţituri?

Dar micul prinţ nu mi-a răspuns.


loading ads...
Distribuie:

3 comentarii

Lasă un comentariu