O fapta generoasa, de Edmondo de Amicis

28

article_530.jpg
Chiar azi dimineaţă Garrone ne dădu o dovadă de inima lui cea bună. Ajunsesem cam târziu la şcoală, fiindcă mă oprise profesoara de clasa I superioară, ca să mă întrebe la ce oră ar putea să vină la noi, acasă.Profesorul nu venise încă şi trei sau patru băieţi necăjeau pe bietul Crossi, băiatul cu părul roşu şi cu mâna legată de gât, a cărui mamă e precupeaţă. Îl loveau cu liniile, îi azvârleau coji de castane în ochi şi îi ziceau mereu;
— Ciungule, slutule! Unii îl imitau, în bătaie de joc, cum îşi ţinea mâna legată de gât.
Sărmanul băiat stătea singur în fundul clasei şi nu zicea nimic; însă se uita când la unul, când la altul, parcă i-ar fi rugat, să-l lase în pace. Dimpotrivă ei se îndârjiră şi mai tare. Atunci Crossi începu să se roşească şi să tremure de necaz, dar tot răbda. Deodată, răutăciosul Franti se sui pe o bancă şi imită pe mama lui Crossi, cum îşi poartă coşurile cu zarzavaturi în mâini, când vine la poarta scolii, ca să aştepte pe fiul său.

Mulţi băieţi începură să râdă cu hohote; Crossi îşi pierdu cumpătul; apucă o călimară şi o azvârli din toate puterile în capul lui Franti.
Franti îşi plecă repede capul, iar călimara lovi în piept pe profesorul care tocmai intra în clasă. Toţi şcolarii alergară speriaţi pe la locurile lor. Profesorul îngălbeni şi urcându-se la catedră îi întrebă supărat:
— Cine a azvârlit? Nimeni nu răspunse. Profesorul întrebă iarăşi, ridicând glasul: Răspundeţi, cine?

Atunci lui Garrone făcându-i-se milă de bietul Crossi, se sculă repede şi zise hotărât: „Eu!”. Profesorul se uită la el, se uită şi la ceilalţi şcolari, pe care îi văzu că stau minunaţi şi zise cu glasul potolit:
— Nu este adevărat! adăugase, vinovatul n-o să fie pedepsit, să se ridice!
Crossi se sculă şi zise înecat de plâns:
— Mă băteau şi mă batjocoreau; de necaz mi-am ieşit din fire şi am azvârlit cu călimara!
— Şezi, zise profesorul. Să se scoale cei care l-au întărâtat. Patru elevi se sculară în picioare, plecându-şi capul.

— Aţi necăjit, le zise profesorul, pe un coleg care nu vă făcea nimic; aţi batjocorit pe un nenorocit; aţi bătut pe un neputincios, care nu este în stare să se apere. Aţi făcut una din faptele cele mai mişeleşti, care pot mânji o fiinţă omenească! Sunteţi nişte nemernici! apoi coborî printre bănci, luă de bărbie pe Garrone, care stătea cu capul în jos şi se uita drept în ochii lui, zicându-i:
— Tu eşti un suflet bun!

Garrone, folosindu-se de împrejurare, şopti ceva la urechea profesorului care întorcându-se către cei patru vinovaţi, le zise cu asprime: „Vă iert!”

Distribuie:

28 de comentarii

  1. Cea mai frumoasa poveste de pana acum ! E citesc zi de zi cand nu am ce face . E intr-un fel o lectie de viata. Voi, cei care nu aveti inima , invatati din aceasta poveste !

     (8)
     (0)

Lasă un comentariu