Iepurele, ariciul şi liliacul

0

Cândva, la o răscruce de drum s-au întâlnit iepurele, ariciul şi liliacul şi s-au bucurat nespus de mult de revedere, pentru că erau prieteni mai vechi.
Şi ce-au pus ei la cale? Să deschidă o prăvălie în pădure. Zis şi făcut. Au adunat marfă multă şi bună: gândăcei, musculiţe, viermişori, alune şi multe alte bunătăţi. Şi cum afacerea era grozavă, într-o săptamână au vândut tot, tot, aşa că nu mai aveau ce vinde.

S-au hotărât atunci să pună tot câştigul la bătaie, au mai împrumutat nişte bani şi de la oameni şi au plecat la târg să cumpere marfă. La înapoiere i-a prins o ploaie zdravănă şi ajungând la o apă n-au mai putut-o trece.

Pe acolo, însă, tocmai trecea o raţă. Iepurele i-a spus:
-Cât ceri ca să ne treci apa cu tot cu marfa asta pe care o aducem de la târg?
-Doi lei! Că vă văd înstăriţi..! le-a răspuns raţa.
Doi lei, pe vremea aceea erau bani, nu glumă!

Citește și:
Patania iepurelui alb, poveste japoneza

Au încărcat totul pe spinarea raţei şi au pornit. Dar pe la mijlocul bălţii, huştiuluc! raţa a scăpat marfa în apă. Şi era cât pe-aci să se înece şi ei.
Uzi leoarcă şi amărâţi, cei trei negustori au ajuns la mal. Erau acum săraci şi datori cu bani la oameni.

De atunci iepurele o ia la fugă când vede omul, ca să nu-i ceară banii.
Liliacul zboară numai noaptea.
Ariciul se face ghem de ruşine.
Iar raţa, când înoată, bagă capul în apă şi caută marfa pierdută.

Lasă un comentariu