Frăţior şi surioară (I) de Fraţii Grimm

0

A fost odată un frăţior şi o surioară. Băiatul îşi luă într-o zi surioara de mână şi-i zise:
– De când a murit măicuţa noastră n-am  mai văzut nicio zi bună. Mama vitregă ne bate în toate zilele, şi când dăm să ne apropiem de ea ne alungă şi ne calcă în picioare. Iar de mâncat nu ne dă să mâncăm decât coji de pâine uscată şi firmiturile care rămân de la alţii. Câinele care-şi face locul sub masă, o duce mai bine ca noi şi-i mai fericit, că lui tot îi mai aruncă din când în când câte-o bucătură mai ca lumea.
Doamne, de ne-ar vedea măicuţa noastră, de-ar şti ea cât ni-e dat să pătimim! Haide surioară, hai s-o pornim în lume, că aici nu mai e chip de trăit!
O luă de mână şi merseră toată ziulica peste câmpii şi livezi, trecură anevoie peste drumuri pline de bolovani, şi când se porni ploaia, surioara zise:
-Cerul e şi el trist; vezi, plânge ca şi inimile noastre! Către seară nimeriră într-o pădure mare, şi se simţeau atât de istoviţi de foame, de oboseală şi de inimă rea, că se ghemuiră în scorbura unui copac şi pe dată adormiră.
A doua zi când se treziră, soarele se înălţase de două suliţe în slava cerului şi încălzea cu razele lui fierbinţi, scorbura în care erau copiii.
-Surioară, tare-mi mi ard buzele de sete! grăi frăţiorul. Dacă aş şti că pe aici, pe aproape e un izvoraş m-aş duce chiar acu’ să beau niţică apă. Stai, chiar mi se pare că aud unul şopotind…
Frăţiorul se sculă, îşi luă surioara de mână şi porniră în căutarea izvorului.
Dar mama lor vitregă era, pasămite, o vrăjitoare şi ea-i văzuse pe cei doi copii plecând de-acasă.
Se luase după ei pe furiş, aşa cum obişnuiesc vrăjitoarele, şi fermecase toate izvoarele din pădure
Într-un sfârşit dădură peste un izvoraş ale cărui ape săreau învolburate şi sclipitoare peste prundiş şi frăţiorul se şi repezi la el şi se aplecă să-şi potolească setea. Dar surioara auzi:
-Cine soarbe din apa mea se preface-tigru! Cine soarbe din apa mea se preface-tigru!
Atunci fata strigă tulburată:
-Rogu-te frăţioare, nu bea că altminteri te faci fiară sălbatică şi-o să mă sfâşii!
Băatul se stăpâni să mai bea, cu toate că-l chinuia setea, şi zise:
-Hai să mergem! Oi aştepta până om da de alt izvor. Când dădură de al doilea izvor îl auzi şi pe acesta şoptind:
-Cine soarbe din apa mea se preface-n lup! Cine soarbe din apa mea se preface-n lup!
-Rogu-te frăţioare, nu bea- îl povăţui şi de data asta fetiţa că altminteri te faci lup şi-o să mă mănânci!
-Bine, oi aştepta până om da de un izvor, dar atunci să ştii c-o să beau din el, oricât m-ai ruga să mai aştept, că mă sfârşesc de sete.

Va urma…


Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?