Pisica si vulpoiul, de Fratii Grimm

5

S-a întâmplat într-o zi ca pisica să se întâlnească în pădure cu vulpoiul; şi pentru că se gândea că e deştept, cu experienţă şi preţuit de lume, îi vorbi prietenos:

-Buna ziua, dragă vulpoiule, ce mai faci, cum îţi mai merge, cum răzbaţi prin vremurile astea scumpe?
Vulpoiul,arogant, o măsură din cap pâna-n picioare, neştiind dacă să-i raspundă sau nu. În cele din urmă spuse:

-Bietule linge-mustăţi, neghiob pătat, maţe-fripte, vânator de şoareci! Îndrazneşti să mă întrebi pe mine cum îmi merge? Tu ce-ai învăţat să faci, la câte lucruri te pricepi?

-Mă pricep doar la unul, a răspuns cu modestie pisica.

-Ce lucru este acela? a întrebat vulpoiul.

-Când mă fugăresc câinii,pot să mă caţăr în copac şi astfel mă salvez.

-Asta-i tot? întrebă vulpoiul. Eu ştiu să fac mai mult de o sută de lucruri şi, pe deasupra, mai am un sac plin cu mestesuguri. Nu te mai plânge! Vino cu mine,o să te învăt cum să-i înfrunti pe câini.

Citește și:   Hansel si Gretel, de Fratii Grimm

Chiar în acel moment,trecu pe acolo un vânător cu patru câini. Pisica sări sprintenă într-un copac şi nu se opri pâna-n vârf, unde crengile si frunzisul o ascundeau complet.

-Vulpoiule, dezleagă-ţi sacul cu meşteşuguri! strigă pisica,dar câinii îl prinseră deja şi-l ţineau strâns.

-Hei,vulpoiule,strigă pisca,te-ai împotmolit în cele o sută de meşteşuguri! Dacă te-ai fi priceput să te caţeri ca mine, nu s-ar fi sfârşit cu viata ta.


5 comentarii

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?