Soarecele de oras si soarecele de camp, de La Fontaine

1

Şoarecele orăşean
Îl pofti-ntr-o zi la masă
Pe cumătrul său câmpean
Şi-i servi o cină-aleasă.
Pe-un covor de Orient

Veseli masa aşternură,
Făr’ a pierde un moment
Ei ospăţul începură.
Din belşug erau de toate.
Dar când cheful fu în toi.
Nişte zgomote ciudate
Tulburară pe cei doi.

Speriaţi nevoie mare,
O tuliră să se-ascundă
Căci afară, la intrare.
Cineva stătea la pândă.

Linişte când se făcu,
Părăsind ascunzătoarea,
Zise gazda: — Haide-acu
Să ne isprăvim mâncarea
—Mulţumesc, m-am săturat!
—De-acum nici n-am să mai vin
La ospăţul tău bogat,
Să mănânc cu frica-n sân.

Hai la ţară, sper să-ţi placă
Stau la masă fără frică.
Chiar de-i cina mai săracă.
Nimeni pofta nu mi-o strică.


Un comentariu

  1. Extraordinar de minunat cum intr-o fabula, se vorbeste cu sarm ascuns despre cat de inamolita in pacat e societatea in care traim, sau pur si simplu deliciile pe care si le permite, fara stanjeneala nu sunt nimic altceva decat pofta inimii neprihanite...
     (2)
     (0)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?