Ariciul si iepurele, de Lev Nicolaevici Tolstoi

7
     Iepurele îl întâlni pe arici şi-i spuse:

     – Toate le ai frumoase, ariciule, numai picioarele ţi-s strâmbe şi se cam împleticesc.
Ariciul se supără:
-Degeaba râzi, picioarele mele cele strâmbe sunt mai iuţi decât ale tale cele drepte. Să trec numai o clipă pe-acasă şi-apoi să ne luăm la întrecere!

Ariciul trecu pe acasă şi spuse nevesti-si:
-Am avut o neînţelegere cu iepurele şi vrem să ne luăm la întrecere, ca să se vadă care dintre noi aleargă mai repede.
– Se vede că ţi-ai ieşit din minţi, îi spuse aricioaica. Cum o să te iei la întrecere cu iepurele? El e iute de picior, iar labele tale sunt strâmbe şi parcă tocite.
– O fi el iute de picior, dar eu sunt mai iute la minte – spuse ariciul. Iar tu să faci ce ţi-oi spune eu. Hai la câmp.
Sosiră pe arătură, ariciul îi spuse nevesti-sii:
– Tu ascunde-te la capătul ăsta al brazdei, iar iepurele şi cu mine vom porni din capătul celălalt. Când iepurele îşi va fi luat bine avânt, eu o să mă întorc la locul de plecare, iar când va sosi el la capătul dinspre tine, ieşi de după brazdă şi spune-i: „De când te aştept!” N-o să te poată deosebi de mine şi va crede că sunt eu.

Citește și:   Iepurele și elefantul

Când iepurele îşi luă bine avânt, ariciul se întoarse la locul de plecare şi se ascunse. Iepurele sosi în goana mare la capătul celălalt al brazdei: şi ce să vezi?! – nevasta ariciului aştepta acolo. Când îl zări pe iepure, îi spuse:
– De când te aştept!
Iepurele nu o deosebi pe aricioaică de arici şi se gândi: „Mare minune! Cum de m-a întrecut?”
– Dacă-i aşa, spuse el, hai să mai alergăm odată!
– Hai!

Iepurele o luă înapoi cât putu de repede, ajunse la celălalt capăt, şi ce să vezi? Ariciul era acolo:
– Ehei, frate, abia acum ai venit, eu sunt demult aici!
„Ei, minunăţie! –  se gândi iepurele – doar am fugit straşnic, cum de m-a-ntrecut?”

– Hai să mai alergăm odată, acum nu mă mai întreci.
– Hai!
Iepurele fugi de-i scăpărau călcâiele, însă degeaba!Ariciul şedea în faţa lui şi-l aştepta.
Şi aşa a fugit iepurele dintr-un capăt într-altul, până i s-au sleit puterile.
În cele din urmă, iepurele se dădu bătut şi spuse că de acum înainte nu va mai înfrunta pe nimeni.

Citește și:   Iepurașul și prietenii care l-au abandonat la nevoie

Distribuie:

7 comentarii

  1. Un iepure si un arici
    Îi distrează pe cei mici
    Ei se-ntrec acum la fugă
    La final primii s-ajungă.

    Ah! Eu câstig fără să stii
    Unu, doi, trei, si...
    Iepurele-atunci porneste
    Aleargă, nu se opreste
    Ariciul nici nu se clinteste.
    Stie ca pe falosul iepuras
    Sotia sa-l asteaptă pe imas.

    -Eu am ajuns, tu unde te-ai oprit?
    Îi spuse urecheatului grăbit.

    Iar iepurasul obosit
    A rămas nedumerit.
    Iar morala dragi amici
    Nu mai râdeti de cei mici!

     (3)
     (0)

Lasă un comentariu