Ciuboțelele ogarului (II) de Călin Gruia

0

În afară de ei și hangiu nu mai era nimeni în han. Moș Martin ieșea din când în când afară și se uita de-a lungul drumului, să vadă de nu cumva se mai îndreaptă spre hanul lui niscaiva călători.
-Eu zic să cerem ceva de mâncare-șopti Ogarul.
-Și udătură.
-Cere dumneata cumetre, mie nu mi-e foame. Și apoi nu am nici mărunțiș. Că dacă schimb un galben rămân toată iarna desculț.

-Hei că ciudat mai ești cumetre! Dar cine și-a cerut, mă rog să schimbi galbenii? Pentru plată am eu bani destui. Că doar nu mă voi lăcomi la un sărac ca tine:
-Și întorcându-se Moș Martin în han îi spuse:

– Ei, Moș-Martin, dă-ne ceva de îmbucat și de băut.

-Am niște plăcinte…

-Aș mânca și eu din ele!

-Am friptură, faguri de miere și vin de stafide.
Moș Martin își puse șorțul de dinainte, ca un hangiu adevărat ce era, și prinse a aduce bunătățile. Ogarul începu să înghită cu lăcomie, bucată după bucată.
Iepurele se rușină și de-abia gustă și el o bucățică de plăcintă de varză. Și poate n-ar fi gustat deloc dacă nu l-ar fi poftit Ogarul.

-Mănâncă cumetre că de la dumneata mănânci. Ogarul parcă nu mâncase de o lună, așa-i trosneau fălcile și-i umbla limba-n gură. Până să-și fumeze Moș Martin luleaua, Ogarul mâncă toată mâncarea din han. La urmă ceru o cană cu vin de stafide pe care o bău pe nerăsuflate. Iepurele se uită mirat. Se minună și Moș Martin:

-Măi, măi, că n-am văzut un drumeț flămând ca dumneata…Să-ți fie de bine, Ogarule! Și acum vorba aceea: „Frate, frate, dar brânza-i pe bani”. Ați mâncat și băut numai bine de doi galbeni. Ogarul prinse a se căuta prin buzunări.Căută prin buzunări la paltaloni, căută în șubă, dar degeaba căuta, nu avea niciun ban.

În cele din urmă spuse Iepurelui:
-Plătește dumneata, cumetre.
-Cum să plătesc eu? Așa ne-a fost vorba?
-Plătește că am uitat punga acasă. Îți dau banii la iarmaroc. Am să mă împrumut la un prieten negustor.
-Cum? Vai ce să mă fac? Să rămân desculț?

Va urma…


Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?