Găinușa cea moțată (II) de Călin Gruia

0

– Îți mulțumim, broscuță, strigară cocoșelul și Acul de Cusut.

-Rămâneți sănătoși, dragii mei, dar fiți cu băgare de seama la hangiu. Și,  în adevărat, în fața hanului ieși hangiul. Și pentru că era îmbrăcat într-un șorț lung și purta ochelari pe nas, drumeții noștri nu-l cunoscură pe jupânul Vulpoi.

-Poftiți, poftiți, oaspeți vestiți. Ce găinușă frumoasă!

Găinușa moțată prinse a se umfla în pene și pășind țanțoș intră în han. Cocoșul merse după ea, apoi, Acul de Cusut. În han erau mușterii de tot soiul.

-Cu ce puteți plăti găzduirea? întreabă hangiul.

-Apoi bani nu avem, răspunse cocoșelul, dar dimineața găinușa îți va da un ou.

-E bine și așa, răspunse hangiul. Oul tot cu bani se cumpără.

-Eu pot să-ți cos ceva, spuse Acul.

-Bine, bine, făcu hangiul, văd că sunteți drumeți cumsecade. Și găinușa moțată, cocoșul pintenat și Acul de Cusut, după ce au stat la masă, s-au dus într-o odaie să se culce.

-Eu am să dorm jos, spuse Acul de Cusut așezându-se mai lângă ușă.

Cocoșelul și găinușa adormiră pe dată. Acul de Cusut nu putea dormi și pace. Pe semne îl durea urechea de care-l trăsese croitorul.

Hangiul veni nu știu după ce în odaia lor. Și când se aplecă, Acul de Cusut îi văzu numaidecât coada de vulpoi și mai văzu cum hangiul trage cu ochiul la cei ce dorm. Dar se vede că hangiul era grăbit, căci ieși repede. Atunci Acul de Cusut se duse la cocoșel, îl înțepă puțin și-l trezi din somn, apoi o trezi și pe găinușă.

Găinușa începu să țipe:

-De asta te-am luat noi cu noi în trăsură, ca să mă înțepi, slăbănogule?

-Tăceți din gură, șopti Acul. A fost hangiul p-aici. Hangiul nu este altcineva decât cumătrul vulpoi și l-am văzut cum vă măsura din ochi.

-Vai ce ne facem? spuse găinușa, făcându-se mică de tot.

Citește și:   Fulgul indaratnic, de Elia David

– Dacă e așa, spargem geamul, spuse cocoșelul pintenat.

-Lasă că vă scap eu din încurcătură- spuse Acul, care auzise pe un mușteriu ce-i cerea hangiului un cărbune pentru lulea. Cocoșelul, pune repede oul găinușei aici în vatră. Acoperă-l în spuză și după aceea nici să nu mișcați.Abia isprăviră treaba când iaca și hangiul intră cu luleaua lui Moș Martin. Drumeții noștri se făceau că dorm. Hangiul spuse în șoaptă: „Ia să aprind eu luleaua și pe urmă să vă arăt eu găzduire”. Dar cum căuta el în cenușă un cărbune să-l pună în lulea, oul care era gata copt, pocni tare, îi umplu ochii de cenușă de nu mai văzu nimic hangiul.

Mușterii din han, auzind pocnetul, o sbughiră pe ușă afară speriați. Cocoșelul și găinușa abia deschiseră ochii și cum vulpoiul hangiu umbla de colo până colo ștergându-se la ochi, își scăpă coada din brâu.

Acul de cusut îl înțepă zdravăn în coadă. Vulpoiul crezând că i s-a aprins coada, prinse a fugi lovindu-se de tot ce întâlnea în cale. Ieși afară și porni spre pădure.

Vreți să știți ce-a fost apoi?

De la hanul cu pricina

Repede fugi cocoșul

Dar mai repede găina!

-Nu fugi, găinușă, strigă râzând Acul, oate vine broasca să te tragă cu trăsurica!

-Mulțumesc, dragă Acule, vorbi de data asta frumos, găinușa. Merg eu și pe jos. Și o-ntinse voinicește la drum!

A se sublinia:
-Găinușa e mofturoasă.
-Prieteni buni ies în cașe: broasca și acul.
-Găinușa își îndreaptă purtarea în urma întâmplărilor de la han. 

 

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?