Alegerea vrabiutelor, de Elia David

Au fost odată două ţări.
Una era Ţara oamenilor frumoşi şi alta era Ţara oamenilor urâţi.
Şi niciun om nu putea să plece din ţara lui.
Cine se aşeza în picioare pe linia care le despărţea avea călcâiele într-o ţară şi vârfurile degetelor în cealaltă.
Dar nu prea se aşeza nimeni pe linia aceea, în afară de nişte vrăbiuţe, care păreau înşirate pe aţă.Într-o zi, vrăbiuţele se strânseră să discute o problemă foarte importantă: dacă o să facă pui, unde o să-şi înalţe cuiburile, acolo sau acolo?
Aşa că s-au sfătuit o zi întreagă, până când înţeleptul vrăbiuţelor a zis:
– Să-i privim atent pe oamenii frumoşi şi pe oamenii urâţi şi o să ştim.
Dar, pentru asta, trebuie să fiţi atente, să nu mai întoarceţi capul în toate părţile şi mai ales să va ţineţi pliscul. Se poate?
– Se poate, răspunseră vrăbiuţele, care trebuiau să-şi facă şi ele o căsuţă undeva.După ce au văzut cum stă treaba în amândouă ţările, s-au dus cât au putut de repede la înţeleptul ce-şi făcuse deja cuibul în Ţara Oamenilor Frumoşi.

– De unde ai ştiut că aici este cel mai bine? întrebară toate în cor.

– V-am privit pe voi, răspunse înţeleptul.

Când eraţi cu ochii spre ţara aceasta, mi-aţi ascultat sfatul, n-aţi mai sucit capul în toate părţile şi aţi căutat cuminţi la tot ce făceau aceşti oameni frumoşi. Apoi, fără să vă daţi seama, aţi cântat cu ei, mai ceva ca nişte privighetori.

Întorcând, însă, ochii către ţara cealaltă, aţi dat uitării ceea ce v-am rugat, v-aţi foit întruna, aţi ţipat fără motiv şi mai că nu v-aţi smuls penele de pe voi.

Vrăbiuţele se întristară, fiindcă înţeleptul avea dreptate.
Dar, cum se zice, “tot răul spre bine” : acum alegerea lor era mai uşor de făcut.