Fricosul, adaptare in versuri

1

Este iarnă, ce minune,
Pomi din zahăr,

De cristal,
Câmpul,

Iazul ca oglinda

Şi imensul policandru
De pe cer,
Ca pentru bal,
Luminiţele-şi aprinde..

Numai luna nu se prinde
Încă-n horă…

Animale
Fel de fel se-adună-n vale
Şi pe deal.

De prin coclauri
Ies cei mai cuminţi balauri:

Lupi şi vulpi,
Uniţi de-o vrajă,
Stând – o noapte doar –
De strajă,
Ca să poată dănţui,
Vesel,
Cine va dori…

Prin văzduh,
Zburând, ca ziua,
Păsările, îmbătate.

Din crenguţă în crenguţă,
Veveriţe deşuchiate,
Răsturnând,
De fericire,
Pudriera cu zăpadă
Peste-un iepuraş ieşit
Ţup,
Minunea să o vadă.

– Poate dau de un prieten…
A zis el, însufleţit…

– De-un prieten, rosti gândul
Şi pieri neauzit…

– De-o prietenă, mai bine…

– De-o prietenă…

– Pe mine,
Ce mă miră foarte tare…

– Ce mă miră, ce mă miră…

– Foarte tare!

– Foarte tare…

– E că luna – pe lumină! –
Nu ră…

– Nu ră…

– Nu răsare…

Dar, când luna răsări,
Colo, lângă o vâlcea,
Iepuraşul o zbughi,
Urmărit, brrr, de ceva
Imens,
Negru
Şi cu coarne,
Gata, gata să-l răstoarne,
Ca pe-un bulgăre.

Citește și:   Şoricel de bibliotecă, de Elia David

Ce zic?

Căzu singur,
Cât de mic
Şi de speriat, se pare,
Fu de umbra-i;

Arătare,

Ce-l lăsă fără suflare…

Când stăpânul nu-i acasă


loading ads...
Distribuie:

Un comentariu

  1. Am descoperit tarziu excelentele versuri dupa povestile indragite! Sunt minunate iar autoarea foarte talentata si cu suflet ales, sensibil , pur ca sufletul de copil!
     (0)
     (0)

Lasă un comentariu