Ion Creanga – La cirese

67

Odată, vara, pe-aproape de Moşi, mă furişez din casă şi mă duc, ziua miaza-mare, la moş Vasile, fratele tatei cel mai mare, să fur nişte cireşe; căci numai la dânsul şi încă la vro două locuri din sat era câteun cireş văratic, care se cocea-pălea de Duminica Mare. Şi mă chitesc eu în mine, cum s-o dau, ca să nu mă prindă. Intru mai întâi în casa omului şi mă fac a cere pe Ioan, să ne ducem la scăldat.

— Nu-i acasă Ion, zise mătuşa Mărioara; s-a dus cu moşu-tău Vasile sub cetate, la o chiuă din Codreni, s-aducă nişte sumani. Căci trebuie să vă spun că la Humuleşti torc şi fetele şi băieţii, şi femeile şi bărbaţii; şi se fac multe giguri de sumani, şi lăi, şi de noaten, care se vând şi pănură, şi cusute; şi acolo, pe loc, la negustori armeni, veniţi înadins din alte târguri: Focşani, Bacău, Roman, Târgu-Frumos, şi de pe aiurea, precum şi pe la iarmaroace în toate părţile. Cu asta se hrănesc mai mult humuleştenii, răzeşi fără pământuri, şi cu negustoria din picioare: vite, cai, porci, oi, brânză, lână, oloi, sare şi făină de păpuşoi; sumane mari, genunchere şi sărdace; iţari, bernevici, cămeşoaie, lăicere şi scorţuri înflorite; ştergare din borangic alese, şi alte lucruri, ce le duceau lunea în târg de vânzare, sau joia pe la mănăstirile de maice, cărora le vine cam peste mână târgul. Apoi dar, mai rămâi sănătoasă, mătuşă Mărioară! vorba de dinioarea; şi-mi pare rău că nu-i vărul Ion acasă, că tare-aş fi avut plăcere să ne scăldăm împreună… Dar în gândul meu: Ştii c-am nimerit-o? bine că nu-s acasă; şi, de n-ar veni degrabă, şi mai bine-ar fi!… Şi, scurt şi cuprinzător, sărut mâna mătuşei, luându-mi ziua bună, ca un băiat de treabă, ies din casă cu chip că mă duc la scăldat, mă şupuresc pe unde pot şi, când colo, mă trezesc în cireşul femeii şi încep a cărăbăni la cireşe în sân, crude, coapte, cum se găseau. Şi cum eram îngrijit şi mă sileam să fac ce-oi face mai degrabă, iaca mătuşa Mărioara, c-o jordie în mână, la tulpina cireşului.

— Dar bine, ghiavole, aici ţi-i scăldatul? zise ea, cu ochii holbaţi la mine; coboară-te jos, tâlharule, că te-oi învăţa eu

Dar cum să te cobori, căci jos era prăpădenie! Dacă vede ea şi vede că nu mă dau, zvârr! de vro două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă chiteşte. Apoi începe a se aburca pe cireş în sus, zicând: Stai, măi porcane, că te căptuşeşte ea, Mărioara, acuş! Atunci eu mă dau iute pe-o creangă, mai spre poale, şi odată fac zup! în nişte cânepă, care se întindea de la cireş înainte şi era crudă şi până la brâu de naltă. Şi nebuna de mătuşa Mărioara, după mine, şi eu fuga iepureşte prin cânepă, şi ea pe urma mea, până la gardul din fundul grădinii, pe care neavând vreme să-l sar, o cotigeam înapoi, iar prin cânepă, fugind tot iepureşte, şi ea după mine până-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sărit; pe de lături iar gard, şi hârsita de mătuşă nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului! Cât pe ce să pună mâna pe mine! Şi eu fuga, şi ea fuga, şi eu fuga, şi ea fuga, până ce dăm cânepa toată palancă la pământ; căci, să nu spun minciuni, erau vro zece-douăsprezece prăjini de cânepă, frumoasă şi deasă cum îi peria, de care nu s-a ales nimica. Şi după ce facem noi trebuşoara asta, mătuşa, nu ştiu cum, se încâlceşte prin cânepă, ori se împiedică de ceva, şi cade jos. Eu, atunci, iute mă răsucesc într-un picior, fac vro două sărituri mai potrivite, mă azvârl peste gard, de parcă nici nu l-am atins, şi-mi pierd urma, ducându-mă acasă şi fiind foarte cuminte în ziua aceea…

Dar mai în deseară, iaca şi moş Vasile, cu vornicul şi paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina şi-l cheamă să fie de faţă când s-a ispăşi cânepa şi cireşele… căci, drept vorbind, şi moş Vasile era un cărpănos ş-un pui de zgârie-brânză, ca şi mătuşa Mărioara. Vorba ceea: A tunat şi i-a adunat. Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse, şi vinovatul trebuia să plătească. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul, ci vinovatul. Aşa şi tata: a dat gloabă pentru mine, şi pace bună! Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă, mi-a tras o chelfăneală ca aceea, zicând:

— Na! satură-te de cireşe! De-amu să ştii că ţi-ai mâncat liftiria de la mine, spânzuratule! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu pe urma ta? Şi iaca aşa cu cireşele; s-a împlinit vorba mamei, sărmana, iute şi degrabă: Că Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtişag.

Dislike (2)
Distribuie:

67 comentarii

  1. e amuzanta mie ami place ..........si de cand o stiuuuu...........da in locul tatalui lui nica io nu as fi dat vaca pt ca baiatul trebuia sa plateasca prin munca replantand canepa ..........dar orcum mistoo povesteee
     (1)
     (0)
  2. "gloaba" era amenda plătită pentru paguba făcută de vitele intrate în semănături străine. Citesc cubtristete comentariile voastre.
     (0)
     (0)
  3. o poveste foarte frumoasa la fel ca tote povestile lui creanga el este intradevar un foarte mare scriitor ioana sa stii ca esti o proasta si nai recunoaste o poveste frumoasa nici daca tiar sari in ochi esti o proasta si nimic mai mult
     (0)
     (0)
  4. e foarte frumoasa povestea aceasta desi nu a reusit de a citi-o comentariul meu este mai de graba o intrebare
    nu-i asa ca creanga a fost un mare povestitor?
     (0)
     (0)
  5. e ff frumoasa poveste!! mie numi prea plashe sa citesc!dar poveste asta si volumul amintiri din copilarie merita citita de orisicine!!1 care vrea id meu el este andreuta_capsunyka_2008
     (0)
     (0)
  6. a fost foarte amuzant si foarte interesant mai ales sfarsitul.a fost foarte destept gandinduse ca va pute fura cirese daca il cheama pe ioan la scaldat.
     (0)
     (0)
  7. a fost foarte amuzant.mia placut mai ales sfarsitul.a fost foarte destept cand sa gandit ca poate fura chemandul pe ioan la scaldat .si a avut noroc ca ioan nu a fost aca.
     (0)
     (0)
  8. este foarte frumoasa povestea si toate povestile scrise de ion creanga sunt frumoase dar bine asta nu este o poveste ci o amintire din nazdravaniile lui decand era mic
     (0)
     (0)
  9. mi-a placu ff mult povestirea. mi-au placut si celelalte povesti sau povestiri pe care le-a mai scris ion creanga.este si afost si cred ca va mai fi un scriitor minunat.id meu eu_skumpa_daniela
     (1)
     (0)
  10. ---->Aschiuta<---- ---->Ioana<---- pe
    ff mumoasa poveastea si a primit nica o mama de bataie ...asa-i treabuia......multe aventuri a mai avut nica
     (0)
     (0)
  11. Itivoi rapnde eu laintrebare bianca, da, asa este Ion Creanga a fost c-l mau-i mare povestitor.Si a scria niste povesti forte frumoase si foarte amuznte!
     (0)
     (0)
  12. Cîrnaţ Daniela pe
    este o poveste minumată şi înteresantămie mea plăcut şi dea cea am scris comentarii ia ma ajutat la lecţii pa pa scrieţi comentarii la revedere
     (0)
     (0)
  13. Misto poveste! Super videoclip merita sa va luati 7 min. din viata sa-l vedeti, si mail multe min. sa-l cititi. Dar oare de ce nu cere da la matusesa ca doar i-o da. Daca stie cineva va rog lasati un comentariu cu raspunsul!
     (0)
     (0)
  14. e amuzanta mie ami place ..........si de cand o stiuuuu...........da in locul tatalui lui nica io nu as fi dat vaca pt ca baiatul trebuia sa plateasca prin munca replantand canepa ..........dar orcum mistoo povesteee
     (0)
     (0)
  15. "gloaba" era amenda plătită pentru paguba făcută de vitele intrate în semănături străine. Citesc cubtristete comentariile voastre.
     (0)
     (0)
  16. o poveste foarte frumoasa la fel ca tote povestile lui creanga el este intradevar un foarte mare scriitor ioana sa stii ca esti o proasta si nai recunoaste o poveste frumoasa nici daca tiar sari in ochi esti o proasta si nimic mai mult
     (0)
     (0)

Lasă un comentariu