Caruta goala

0
Într-o dimineaţă un băiat împreună cu tatăl său se plimba prin pădure. La un moment dat, tatăl s-a oprit, a stat câteva secunde ascultând, apoi și-a întrebat feciorul:
“- Fiule, ascultă puţin şi spune-mi ce auzi”.
“- Cântecul păsărilor şi foşnetul frunzelor, tată”, răspunse acesta.
“- Ascultă mai bine. În afară de acestea mai auzi ceva?”
Băiatul ciulind urechile îi răspunse:
“- Da tată, aud zgomotul unei caruţe.”
“- Aşa este”, răspunse tatăl, “mai mult decât atât, este o caruţă goală!”
“- Cum ştii că este o caruţă goală, fără să o vezi ci doar auzind-o?”
“- Este foarte uşor să-ţi dai seama când o caruţă este goală, din cauza zgomotului pe care îl face. Cu cât căruţa este mai goală, cu atât face mai mult zgomot.”

În viaţa de zi cu zi întâlnim şi persoane  care vorbesc prea mult, sunt inoportune, întrerup adesea conversaţia semenilor . Având o inflaţie a egoului, acestea domină conversaţia consinderându-se deasupra tuturor şi prin această conduită diminuează valoarea interlocutorilor. În  contextele de viaţă în care auzim  şi vedem persoane ce nu oferă spaţiul unei comunicări eficiente nepermiţând dreptul la  o exprimare simetrică,  ne vom aminti şi vom enunţa parabola căruţei: „ cu cât este căruţa mai goală, cu atât este mai mare zgomotul pe care îl face”. În modul acesta vom reuşi să dezvoltăm capacitatea de conversaţie, o condiţie firească a dialogului.  Dacă, orice aţi face, nu reuşiţi să fiţi pe aceeaşi lungime de undă cu partenerul de dialog, există şi alte metode pentru a-l determina să înţeleagă mai bine că se comportă greşit. Un exemplu în acest sens ar fi poveştile terapeutice.

Citește și:
Războiul cuvintelor

Poveste preluata de pe http://www.psihohipnoza.ro


Lasă un comentariu