Orbul şi şchiopul (poveste germană)

0

A fost odată un om care avea o livadă cu mere. Ca el nu era altul mai iscusit în lume.

– Ce paznici mai potriviţi aş putea eu găsi să-mi păzească merele, decât un orb, care să nu le vadă cât de roşii şi de coapte sunt, şi un şchiop care să nu se poată căţăra la ele, chiar dacă le vede pârguite şi ispititoare?! Aşa gândea iscusitul stăpân al livezii.

Şi aşa şi făcu. Tocmi un orb şi un şchiop ca paznici ai livezii. După câtva timp, când merele arătau mai coapte şi mai ademenitoare ca oricând, iată că şchiopul se opreşte în faţa unuia dintre pomi cu mare admiraţie:
– Nicicând n-am văzut aşa mere frumoase! Ce-ar fi să luăm şi noi câteva? îl ispiti el pe orb.

– De ce-mi vorbeşti de ele? îl întrebă orbul. Eu nu le văd şi atunci nici nu mi-e poftă de ele.

– Am o idee nemaipomenită! Ascultă-mă! Tu mă iei în cârcă şi mergi cu mine după cum te îndemn eu. Şi lasă că eu întind mâna şi culeg câte un sac. Vrei să faci precum îţi spun?

– Mai e vorbă? răspunse orbul.

Şi în aceeaşi clipă şchiopul se urcă în spinarea orbului şi ajunse sub măr. Ceea ce au făcut ei în ziua aceea repetară mai multe zile în şir, până când stăpânul livezii începu să observe lipsa fructelor. Nebănuind însă ce se întâmplă cu ele, stăpânul se aşeză la pândă, încremeni văzând că tocmai paznicii lui etau hoţii şi nu putu să nu se minuneze: ”Iscusinţa a fost învinsă de viclenie! Iar eu, care mă credeam cel mai dibaci om de pe faţa pământului, iată-mă dus de nas şi prădat chiar de paznicii aleşi de mine: de un şchiop, care a mers pe picioarele unui orb, şi de un orb, care a văzut cu ochii unui şchiop.”

Citește și:   Vrabia si randunica

 

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?