Trei flacai calatori, poveste populara

0
Trei tineri flăcăi: un tesător, un croitor şi un cizmar, au hotarat să facă o călătorie peste mări si ţări, în împărăţia nimănui, să vada locuri noi şi să mai vorbească şi cu alţi oameni.
-Bine, bine – zise ţesătorul – dar cum vom vorbi cu oamenii din împărăţia nimănui, că noi nu vorbim limba lor?
– Ascultaţi la mine – zise cizmarul – unul dintre noi va învăţa prima propoziţie pe care o aude, al doilea va învăţa a doua propoziţie auzită, iar ultimul a treia propoziţie. Aşa vom învăţa de trei ori mai repede limba acelor oameni, nu-i aşa, prietenii mei?
Bineînţeles că ceilalti doi au fost încântaţi de ideea cizmarului, aşa că au luat-o la drum.
În primul oraş din împărăţia nimănui, era mare târg, când flacaii noştri au ajuns acolo. Toată lumea se uita curioasă la cei trei prieteni.
– Trei feciori străini – strigă o batranica.
Ţesătorul auzi ce spuse bătrâna, şi imediat memoră propoziţia.
Merseră mai departe prietenii noştri, pâna când văzură un ţăran. Aceasta vindea găini şi striga cât îl ţinea gura:
– Pentru douăzeci de galbeni! Pentru douăzeci de galbeni!
Croitorul repetă această propozitie, pâna când învăţă.
Puţin mai încolo se întâlniră cu un cerşetor. O femeie chiar atunci îi dădea de pomană ceva, iar cerşetorul mulţumi:
-Bogdaproste! Dumnezeu să te răsplătească!
Bineînteles că cizmarul memoră repede ce auzi.
Mergând puţin mai departe, flăcăii noştri ajunsera la marginea oraşului. Obosiţi de atâta mers, se aşezară la marginea drumului, la umbra unei tufe. La umbra aceleiaşi tufe, dar pe cealaltă parte, se odihneau doi batrâni. Unul dintre ei tocmai se plângea celuilalt:
– Închipuie-ţi ce-am păţit! Am pornit să merg în oraş, dar mi-au furat punguţa cu bani! Aveam aşa puţini bani, doar douăzeci de galbeni. Oare cine mi-o fi furat-o?
– Trei feciori străini, trei feciori străini! strigă repede ţesătorul, mândru de el.
Celălalt bătrân dădu din cap, zicând:
– Dar de ce or fi furat-o, daca erau aşa puţini galbeni în punguţă?
– Pentru douazeci de galbeni, pentru douazeci de galbeni! zise repede croitorul, să vada prietenii ce ştie.
Cei doi bătrâni s-au ridicat repede, au chemat poliţia şi i-au dus pe cei trei prieteni la închisoare. Pe drum, cizmarul repeta întruna:
– Bogdaproste! Dumnezeu să te răsplăteasca!
Mulţimea râdea, crezând că cei trei flăcăi sunt într-o ureche.
La judecată, judecatorul descoperi una doua adevarul, eliberând cei trei prieteni trăsniţi.

Lasă un comentariu