De ce n-a scăpat lupul de purici

2

Tare necăjită era vulpea din cauza puricilor care nu-i mai dădeau pace. Așa că a început să se gândească cum să facă și ce să facă pentru a scapă de ei.

Într-o zi, vulpea se duse pe malul râului și începu să își bage mai întâi coada în apă. Doar că de pe coadă, puricii au început să sară apoi pe spate. Atunci vulpea își scufundă în apă și picioarele din spate. Puricii săreau însă tot mai sus, pe spate, pe grumaz, apoi pe cap. Vulpea se cufundă apoi și mai adânc în râu, așa încât la suprafața apei mai rămăsese doar capul. Puricii se îngrămădiseră pe botul vulpii.

Atunci, vulpea se scufundă cu totul în apă. Puricii săriră pe uscat, iar vulpea ieși din râu prin alt loc.

Lupul urmări toată această încercare a vulpii de a scăpa de purici și se gândi să pună și el în aplicare metoda, din cauză că și blana sa era invadată de musafiri nepoftiți. Doar că el se gândi să facă de prima dată o treaba și mai bună.  Așa că sări de la început cu capul înainte, se scufundă adânc și rămase în așteptare pe fundul apei.

Lupul trăgea nădejdea, că puricii vor pieri toți, de prima dată și nu va mai trebui să se chinuiască să intre câte puțin în apă. Când a ieșit însă din râu, lupul avea să observe că puricii erau tot acolo, își reveniseră și începuseră să îl piște și mai rău.

 

2 comentarii

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?