Dilemele puiului de cămilă

0

Un pui de cămilă și mama sa stăteau de vorbă. Puiul o întrerupe pe mama să la un moment dat și îi spune: “Mamă, pot să îți pun niște întrebări?”. Mama îi spune: “Sigur, dragul meu, e ceva ce te supără?”.

Puiul îi spune: “De ce noi cămilele avem cocoașă?”.

Mama cămilă îi răspunde: “Vezi tu, fiule, noi suntem animale care trăim în deșert, avem nevoie de cocoașă pentru a păstra apa și toată lumea știe că nu supraviețuim fără apă.”

Apoi, puiul de cămilă spune: “Bine, atunci de ce avem picioarele atât de lungi și rotiunjite?”.

Mama îi spune: “Fiule, în mod evident picioarele noastre ne ajută să mergem prin deșert. Cu picioarele astea ne putem mișca fără probleme, mai bine decât oricine altcineva.”

“Dar de ce avem gene atât de lungi, mamă? Uneori nu văd bine din cauza lor.”

Mândră, mama îi spune: “Fiule, aceste gene lungi ne protejează ochii de nisip și vânt.”

După ce s-a gândit câteva minute, puiul de cămilă spune: “Am înțeles. Avem cocoașa pentru a ține apa în ea când suntem în deșert, picioarele le avem pentru a merge cu ușurință, iar genele ne protejează ochi de nisipul din deșert, atunci ce căutăm noi la ZOO?”

Morala: Abilitățile, calitățile, cunoștințele și experiențele noastre ne sunt folositoare doar atunci când suntem la locul potrivit.

Distribuie:

Lasă un comentariu