Fermierul şi fiii săi

1

“Băieţii mei, de ce vă certaţi tot timpul? Nu este niciun chip să vă înţelegeţi și să trăiţi împreună în armonie şi pace?”, îi întreabă într-o zi fermierul pe fiii săi.

Niciunul dintre băieţi nu asculta însă vorbele tatălui. Fiecare îşi dorea tot ce e mai bun pentru el şi fiecare avea impresia că tatăl lor face mai mult pentru alţii decât pentru el.

Tatăl încerca să pună capăt certurilor de câte ori putea. Într-o zi, tatăl i-a chemat la el pe cei şapte fii ai săi. Bărbatul ţinea în mâna un mănunchi cu şapte beţe.

“Vreau să văd care dintre voi poate să spargă mănunchiul de beţe”, le-a spus fermierul băieţilor lui.

Cel mai mare dintre ei a încercat primul. El era cel mai puternic, dar nu a putut rupe mănunchiul deşi era cel mai puternic dintre fraţi. Apoi, fiecare dintre fraţi a încercat să rupă mănunchiul, dar niciunul nu a reuşit.

În cele din urmă, fraţii i-au dus mănunchiul de beţe înapoi tatălui lor şi i-au spus că nu au reuşit să rupă beţele.

Tatăl a dezlegat mănuchiul şi a dat fiecărui băiat câte un băț.

“Vedeţi dacă acum puteţi rupe beţele”, le-a spus tatăl.

Toţi băieţii au spus atunci: “Este foarte simplu aşa”, şi i-au înapoiat beţele rupte tatălui.

“Acum spune-ne de ce ne-ai cerut să rupem beţele”, au spus băieţii.

“Nu vedeţi?”, le spune tatăl. “Dacă staţi împreună, nimic rău nu vi se poate întâmpla, dar dacă fiecare dintre voi stă singur, poate fi foarte ușor doborât.”

Distribuie:

Un comentariu

Lasă un comentariu