Lupul și veverița

0

Într-o zi,  în timp ce se juca veselă sărind de pe o creangă pe altă, o veveriță căzu pe spinarea unui lup. Imediat, lupul a sărit în picioare și primul gând a fost să o mănânce pe cea care tocmai ce îl deranjase. Veverița începu atunci imediat să se roage de lup.

“Lasă-mă să plec, lupule!”

Lupul îi spune: “Bine, te las să pleci, dar doar cu o condiție. Să îmi spui și mie de ce voi, veverițele, sunteți atât de vesele. În timp ce pe mine mă încolțește doar urâtul, atunci când mă uit la voi, văd că sunteți mereu vesele și vă zbenguiți sprintene printre ramurile copacilor. Veverița îi răspunde. “Mai întâi lasă-mă să urc înapoi în copac. De acolo îți voi dezvălui secretul, aici nu pot, îmi este teamă de tine.”

Lupul o lăsă pe veveriță să plece. Aceasta se cățără iute în copac și de acolo îi spune lupului: “Urâtul te înconjoară fiindcă ești rău. Răutatea îți mistuie inima. Pe când noi suntem vesele pentru ca avem un suflet bun și nu facem rău nimănui.


Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?