Melcul și calul

0

Într-o pădure mare trăia un cal. Animalul era foarte mândru de el. Într-o zi, plimbându-se agale, calul zărește un melc. Văzând cât de încet se mișcă melcul, calul începu să râdă de el și să îl tachineze. “Hei, melcule! Ce zici, facem o întrecere?”, îl întreba calul amuzat.

Melcul s-a înfuriat foarte tare din cauza aluziilor calului. “Bine, sunt de acord. Ne vom întrece duminică!”, a răspuns melcul.

Melcul s-a dus acasă și a chemat toți melcii pe care îi cunoștea pentru a discuta despre acest lucru. Le-a spus tuturor despre cursa la care a fost provocat de cal. Pentru că toți melcii care s-au adunat arătau la fel, s-au decis să îi vină de hac calului.

Duminică, toți melcii au plecat de acasă foarte devreme și s-au îndreptat spre locul în care urma să aibă loc întrecerea. Când au ajuns au început să se ascundă la distanță mică unii de alții pe tot traseul de la linia de start până la linia de sosire.

Întrecerea între melc și cal a început. Calul a alergat puțin și s-a uitat în jos. A văzut că melcul era în fața sa. Atunci calul a început să alerge mai tare, însă melcul era tot înaintea lui. Furios, calul a accelerat puternic și a rupt-o la fugă doar că atunci când a privit din nou în jos, melcul era în față. Indiferent cât se străduia să alerge mai repede, melcul părea că ține pasul cu succes, fiind în fața lui.

După ce a făcut tot posibilul să alerge cât se poate de repede, calul s-a dat bătut. “Este în regulă, mă dau bătut. Am pierdut!”, a spus calul. Auzind așa ceva, melcul a început să râdă în hohote. Planul său funcționase perfect!

 

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?