Într-o zi, un tată și fiul său au plecat spre târg, luându-și cu ei și măgarul din ogradă. Pe drum, s-au întâlnit cu o femeie și un bărbat.
“De ce mergeți pe jos când aveți cu voi un măgar?”, întrebă bărbatul. “Pune băiatul pe măgar!”
“Mi-ar plăcea să merg călare pe măgar”, a spus băiatul, cerându-i tatălui sau să îl urce pe măgar.
Mergând pe drumul lor spre târg, s-au mai întâlnit cu o familie.”Să îți fie rușine, băiatule. Lasă-l pe tatăl tău să meargă călare pe măgar, nu vezi că este obosit?”
Băiatul coborî de pe măgar și îl lăsă pe tatăl său să se urce în locul lui. Apoi, și-au continuat drumul.
“Săracul băiețel”, exclamă următoarea persoană pe care o întâlniră cei doi. “Cum poate acest tată leneș să meargă călare pe măgar în timp ce fiul său merge pe jos?”
Așa că, băiatul se urcă și el atunci pe măgar. Doar că peste puțin timp s-au mai întâlnit cu niște oameni care, atunci când i-au văzut au început să exclame: “Câtă cruzime din partea lor, mai au puțin și omoară bietul măgar”, a spus unul dintre cei care le-au apărut în drum, plângând.
Auzind una că asta, tatăl și fiul său s-au dat jos de pe măgar. Acum s-au decis să continue drumul cărând amândoi măgarul pe umeri. Doar că, atunci când au văzut una ca asta, toți drumeții au început să râdă în hohote.
Râsul zogomotos l-a speriat pe măgar care s-a dezlegat și a rupt-o la fugă.
Morala: Niciodată nu poți să mulțumești pe toată lumea, oricât te străduiești.
Planul simplu la textul amintiri din copilarie de ion creanga va rog