Era zi de târg într-un mic orășel. Căruțe și animale soseau din toate colțurile țării. Nu aveai loc să arunci un ac de negustori, comercianți, fermieri, crescători de animale, nobili și clowni. Chiar și regele în persoană era așteptat.
Într-un staul, tocmai se născuse un mânz. Dar imediat ce a putut să stea în picioare, a rupt-o la fugă din cauza zgomotului și agitației din jur și s-a ascuns între doi boi care erau înhămați la plug.
Stăpânul mânzului și-a dorit animalul înapoi, însă proprietarul celor doi boi îi spuse: Mânzul este al meu, pentru că el a fost cel care a ales unde vrea să meargă.
Cei doi au încins o ceartă și disputa lor a ajuns până la urechile regelui. Regele a decis ca mânzul să rămână acolo unde este, pentru că boii au devenit părinții lui din moment ce puiul de cal i-a ales pe ei.
A doua zi, când regele era pe jos, pe lângă trăsura în care circula, a dat peste primul stăpân al mânzului care stătea în mijlocul străzii cu o undiță de prins pește. Bărbatul își aruncase undița în mijlocul străzii și aștepta, asemenea unui pescar care așteaptă pe malul bălții să se prindă peștele, spre amuzamentul celor din jur.
Nu pot sa cred ce văd. Ce faci aici, omule?, îl întreba regele.
Pescuiesc, Majestatea Ta!, a răspuns acesta. Dacă doi boi pot fi părinții unui mânz, atunci eu de ce nu aș fi în stare să prind pește în mijlocul străzii?
Lasa un comentariu