Povestea unui băieţel leneş

0

Într-un sat mic de la poalele munţilor, trăia un băieţel pe nume Jack. Băiatul era atât de leneş încât i s-a dus vestea în împrejurimi. Mama sa muncea de dimineaţă până seara, pentru ca să aibă ce mânca.Într-o zi mama băiatului cel leneş s-a îmbolnăvit şi nu a mai putut merge la muncă, aşa că Jack a devenit, fără să îşi fi dorit, singurul sprijin al familiei.

Atunci, un fermier din zonă i-a oferit de muncă lui Jack, iar la finalul zilei l-a răsplătit cu nişte bani. Pe drum spre casă, băiatul nu a observat că banii i-au scăpat din mână. Acesta i-a povestit mamei toată întâmplarea, iar ea i-a zis cu voce calmă: “Dragul meu, data viitoare să îi pui în buzunar, aşa nu ai să îi mai pierzi.”

În următoarea zi, Jack a lucrat pentru un crescător de vaci. La final de zi, băiatul a fost răsplătit cu o sticlă de lapte. Aşa cum i-a spus mama lui, Jack şi-a turnat laptele în buzunare şi a plecat în fugă spre casă. Când l-a văzut, femeia a realizat ce făcuse fiul său. “Jack ar fi trebuit să duci sticla în mâini. Nu fi trist, sunt sigură că vei fi atent data viitoare!”

A doua zi, Jack a fost la acelaşi fermă de vite, iar la final de zi a primit răsplată o bucată de brânză. Pentru că afară era foarte cald, iar Jack a dus brânză în mâini, aceasta s-a topit până acasă. Jack s-a plâns mamei că brânza s-a topit, iar ea i-a spus că putea să o transporte în mâini, dar să o ducă aşa cum trebuie.

În următoarea zi, Jack a primit în schimbul muncii sale o pisică. Jack a dus pisica în braţe, dar pe drum, ea a sărit şi a fugit. Băiatul era supărat şi i-a spus mamei cum a pierdut pisica. Mama i-a spus că ar fi trebuit să lege pisica cu o funie şi să o aducă după el, pe drum.

Jack a procedat aşa, dar cu o bucată de carne pe care a primit-o drept răsplată după o altă zi de muncă. Bucata de carne nu a putut fi mâncată după ce băiatul a adus-o acasă legată cu o bucată de funie şi târâită pe jos.

Atunci, mama şi-a pierdut în cele din urmă cumpătul şi i-a reproşat băiatului său că nu este în stare să facă nimic bine. Apoi femeia şi-a adunat gândurile, s-a calmat şi i-a spus fiului său că ar fi trebuit să aducă halca de carne pe umeri.

În ziua următoare Jack a plecat la muncă într-un sat din apropiere. La final de zi a primit pentru efortul său un măgar. Sfătuit cu o seară înainte de mama sa, băiatul a luat măgarul pe umeri şi a plecat spre casă. Pe drum s-a întâlnit cu o fetiţă de 8 ani, care era împreună cu tatăl ei, nimeni altul decât cel mai bogat moşier din zonă. Văzându-l pe Jack, fetiţa a început să râdă fără oprire. Tatăl sau era atât de fericit încât a izbucnit în lacrimi.

Acesta i-a mulţumit lui Jack pentru că a reuşit să o facă pe fiica lui să râdă după 5 ani, în care micuţa nu a mai schiţat niciun zâmbet. Era pentru prima dată când, făcând din noi lucrurile anapoda, Jack a reuşit să facă un lucru bun. Fetiţa era fericită după mulţi ani, iar Jack a realizat ca prin minune că până atunci făcuse o mulţime de greşeli. Dar în acelaşi timp, o stângăcie de-a sa a făcut-o pe fiica celui mai bogat om din zona aceea să râdă.

Jack a plecat atunci împreună cu bogătaşul şi fiica lui spre casă. Tatăl fetiţei le-a oferit de muncă lui Jack şi mamei sale şi le-a reparat căsuţa modestă în care trăiau. Jack şi mama sa nu şi-ar fi imaginat niciodată până atunci, că în cele din urmă, neroziile băiatului le va aduce atâta bucurie.

Chiar şi cu tot norocul care se abătuse asupra lor, de atunci, băiatul a încercat să facă lucrurile cât mai bine şi a avut grijă să nu mai facă atât de multe greşeli, realizând că multe dintre ele s-au întâmplat pentru că i-a fost lene să gândească singur.


Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?