Povestea unui catâr obosit

0

Într-o zi splendidă de vară, un catâr era foarte binedispus. Animăluţul avea poftă de joacă aşa că alerga vesel pe câmpii.

În joaca sa, catârul era convins că dacă va continua să alerge cu atâta determinare o să ajungă cel mai rapid animal din lume.

Atunci când alerga, catârului i-a trecut prin cap un alt gând. Acesta şi-a amintit că mama sa este o iapă frumoasă și plină de energie şi acesta trebuie să fie motivul pentru care el poate acum să alerge atât de repede.

După un timp, jucăuşul catâr a obosit şi a fost nevoit să se retragă la umbră ca să se odihnească. Aşa că a încetat să mai alerge şi s-a liniştit o vreme.

Când s-a trezit din somnul profund, catârul s-a întrebat: “ Viteza şi ambiţia am înţeles de la cine le-am moştenit, dar oare oboseala de unde mi se trage?”

Catârul a stat ce a stat, a cugetat şi şi-a spus în sinea sa: “Cred că oboseală am moştenit-o de la tatăl meu care era un măgar. Bietul de el, cără toată ziua greutăţi în spinare şi tot timpul era extenuat.”


Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?