Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Hotul (Cartea cu jucarii) , de T. Arghezi

Hotul (Cartea cu jucarii)  , de T. Arghezi
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

În cutia cu pălării vechi, sta un urs, de catifea. Dacă nu era galben ca floarea soarelui, el ar fi fost fioros, şi podul întreg ar fi tremurat de frica lui. Aveam în pod doi berbeci năpârliţi, trei vaci fără picioare şi un armăsar, care sta în pod fiindcă era de lemn şi vopsit cu pensula verde. Dar ursul era galben, şi culoarea aita micşorează seriozitatea lucrurilor, nu sperie pe nimeni şi au luat-o florile pentru ele. Şi mai avea ursul doi ochi de sticlă, care se uitau drept în tavan. Domnişoara cusătoreasă, îmbrăcând ursul din şase petice croite frumos, cred că s-a înşelat când a trebuit să-i pună şi ochii, greşind cutia ochilor de urs şi luând, dintr-altă cutie, doi ochi de porumbel. Un urs se cere încruntat: ursul nostru din pod se uita cu bunătate.

Ursul stătuse jos, în casă, doi ani întregi şi ajunsese atât de stricător, încât am fost nevoit să-l pui deoparte, în singurătate, şi el s-a trezit în cutia de pălării, numai după ce încercasem zadarnic fel de fel de mijloace de îndreptare.

Croind ursul din faţa unei scurteici, moştenită de la o cucoană bunică, croitoreasa nu se gândise că, fără să vrea, îi dă, prin potrivirea mădularelor, nişte năravuri; pe care nici scurteica, nici catifeaua nu le avuseseră în timpul lor. Tatăl urşilor, care umblă nevăzut prin lume şi îngrijeşte în munţi de copiii lui, săpându-le peşteri, răsturnând iarna câte un pietroi pe bârloage, spălându-i în somn, pieptănandu-i şi tăindu-le unghiile cu un ferăstrău de argint, face ce face şi trece şi pe la ursul de pâslă, pentru copii, şi le dă câte un crâmpei de nărav.

Citește și:   Pomul cu papusi, de T. Arghezi

Ursul nostru se nărăvise să fure, şi nu fura altceva decât bomboane, ciocolată, dulceaţă, fructe si rahat. Când Tătutu aducea o cutie cu lucruri dulci, ursul mirosea şi golea numaidecât cutia, fără să-1 vadă nimeni.
– Cine a mâncat ciocolata ?
– U’su, răspundea băiatul, ridicând din umeri. Nu mai e.
– Dar cutia cu bomboane englezeşti ?
– U’su, răspundeau fata şi băiatul.

Îl văzuseră amîndoi. L-au prins de câteva ori cu cutiile în braţe fugind subt canapea. L-au şi bătut. Odată i-au rupt o ureche de bumbac. De doi ani de zile, ursul a mâncat toată dulceaţa de zmeură şi de chitră, caisele verzi, nucile, şerbetul. Însă el nu mânca tot borcanul, lua câte puţin, ca să nu se cunoască, scotea câte un pumn de bomboane, câteva bucăţi, şi le mânca pe toate cu încetul.

Aşa s-a făcut că am trimis hoţul în pod, ca să-l pedepsim şi să cruţăm dulceţurile copiilor. Însă el fură şi acum. Vine din pod. Noi nu l-am întâlnit niciodată pe scară, se fereşte de noi, însă copiii l-au văzut de mai multe ori cum vine, cum deschide dulapul, cum desface borcanele şi cutiile, cum le goleşte şi cum fuge îndărăt. De copii, ursul nu vrea să se ferească. Strămutarea lui în pod a fost cu atât mai binevenită cu cât învăţase de la urs să mănânce zahăr şi mielul cu părul creţ. Şi de la miel a învăţat şi mingea să pape dulceaţă furată, cofeturi, cozonac şi prăjituri. Ba mi se pare că ursul niciodată nu a mâncat ce mănâncă acum toate mingile, care înconjoară borcanele şi cutiile şi sug din ele tot.

Citește și:   Zdreanta, de Tudor Arghezi

Tătuţu nu bate ursul, nici mielul, nici mingile, pentru că el ştie că trebuie sâ crească, şi lasă dulapurile descuiate, cutiile cu capacul niţel ridicat, borcanele cu ţipla nelegată, pentru că mingile nu au degete ca să dezlege sfoara şi să descuie dulapul.

Totuşi, într-o zi, Tătuţu o să se puie la pândă, chiar în dulap. Când ursul şi  mielul vor veni cu linguriţa în lăbuţă ca să se înfrupte, o să-l găsească pe Tătuţu între borcane. Şi atunci, nu ştiu care din trei va fugi mai repede, speriat: mielul, ursul ori Tătuţul.

Articole interesante

48 comentarii

  1. IMI PLACE MULT SI…DON’T STOP SMYLEING
  2. e super!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!#$%%^&****
  3. a fost foarte frumoasa ba chiar mijto!!!!!!!!!!!!
  4. nu ma prea dau in vant dupa povesti dar mia placut frumoasa
  5. este amuzanta si minunata as vrea sa ramana in mintea mea mereu
  6. este amuzanta si minunata as vrea sa ramana in mintea mea mereu
  7. este cea mai tare poveste de T. Arghezi care mi=o place la nebunieeeee:):):):):):):):):):):):):)
  8. e frumoasa si amozanta este ok******************
  9. foarte frumoasa povestea:D….si mie imi tb pt sc;))
    nu e de mirare ca imi place deoarece tudor arghezi este un scriitor extraordinar si are niste opere minunate!
  10. E f.f.f. tare eu dau nota 10 cu felicitari!!!
  11. e fain dar nu am inteles nimica
    dar a fost de folos pentru tema la scoala:)):))):)
  12. Mi-a placut foarte mult si mi se pare amuzanta.
  13. Este interesanta si amuzanta. Si eu sunt lafel ca ursul , numai ca nu fur : – p ….Super ♥♥♥
  14. A fost foarte frumoasa mie chiar imi place cred ca o sa mai citesc aceasta poveste de 100000000 de ori
  15. Aaaaaaaaaaaaa…..prea lung!!!!Mie-mi trebe rezumat!!!!!!!

  16. nui ineresanta si mai e si poveste pe deasupra

Lasa un comentariu