O furnica, de Tudor Arghezi

154

furnica.jpg

O furnică mică, mică
Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, la prânz, mi s-a urcat
De pe vişinul uscat
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept nişte crăci.

Mărunţica de făptură
Duse, harnică la gură
O fărâmă de ceva
Care-acasă trebuia
Aşezat în magazie
Pentru iarna ce-o să vie.

Un’ te duci aşa degrabă
Gândul meu mâhnit o-ntreabă
}ncă nu te-ai lămurit
Că greşeşti şi-ai rătăcit?
Cu merinda îmbucată
Te-ai suit până-n cravată
Şi mai ai până-n chelie
Două dealuri şi-o bărbie.
Nu vrei tată să-ţi arăt
Cum iei drumul îndărăt?

Să-ţi mai pun o întrebare
E aproape de culcare;
Unde dormi, aici, departe?
Intr-o pagină de carte?
S-ajungi virgulă târzie
Într-un op de poezie?

Mă gândesc ce-i de făcut
S-o feresc de neştiut,
Ingrijat de ce-o să zică
Maica stareţă furnică
De-o lipsi din furnicar,
Şi-o aşteaptă în zadar.

Distribuie:

154 de comentarii

  1. este super frumoasa o am de invatat e fantastic cum autorul isi exprima sentimentele fata de aceasta mica vietate puppici................
     (0)
     (0)
  2. Imaginati-va in locul furnicii si ganditi-va cum ati vrea sa se poarte cei din jur cu voi! Poate atunci veti intelege ce vrea sa spuna textul si de ce se acorda atat de multa atentie furnicii. Sensibilitatea la problemele celorlalti si grija fata de cei din jur ne fac oameni cu adevarat. Daca putem strivi furnica fara nicio remuscare, sa ne asteptam ca acelasi lucru sa ni se intample in diferite momente ale vietii.
     (0)
     (0)

Lasă un comentariu